liniștea îmi urcă la etaj are picioarele ca niște ace lungi
lucitoare
pe trepte îmi rămân puncte roșii
nu le atingeți spun celor șapte pitici merg și ei pe vârfuri
înnoptează de parcă
nicio curiozitate nu ar fi acasă

dar se aude câte o voce rătăcitoare prin colțuri întrebând
ce mai avem la capitolul renunțare
și dacă așezi visele așa cadavru peste cadavru
oare
cât de sus poți ajunge

îți atingi dumnezeul te trezești și nu mai vrei să știi

24.12.04