O muscă

Era o muscă c-am cochetă,
Ce bâzâia de zor mereu
Și căuta ceva anume
Cu miros de mușețel.

Avea o bănuială doar
Că s-ar afla pe o câmpie
Unde pășteau o ceată de bovine,
Aflase asta de la un țânțar.

Þânțarul poate a fost șmecher
Se gândi ea olecuță
Poate și el căuta acel ceva
Și încerca să și-l păstreze.

Dar nu era ea musca proastă
Să umble ea după fantasme
Avea în cap un lucru clar
Că îi era cam foame.

Și bâz...bâz...bâz
Zbura din floare în floare
Până când simți miros,
De mușețel și sunătoare.

Și musca cea fițoasă
Ajunse exact la masă
Erau bovine sute ce rumegau
Și pentru muscă mâncare fabricau.

Și leneșă se așeză
Pe acel miros de mușețel
Își scoase furculița
Și luă din el.

Ce e bun este din rai,
Se gândi în mintea ei
Cam atât realiză
Și apoi a fost zdrobită


Oare vă gândiți de ce?
Doar e logică întrebarea
Ea căzu la datorie
Zdrobită de vaca Joiana.

Și nu-i un lucru întâmplător
Căci vaca fugea de zor
Fusese înțepată cu pasiune
De un țânțar calător.