Doi...
Culeg în neștiință
doar destinele uitate
și mă strâng
mă-mpart întruna
în o mie de păcate
Biologica schimbării
sfere mii înlănțuite
ce în dansul divizării
storc iubiri destăinuite
Mă sufoc mă-ntorc pe-o parte
divizarea doar mă strănge
Într-un petic de membrană
într-o scurgere de sânge
Ghemuit,tăcut și mic
mă împac cu starea udă
și captiv prin ombilic
mă hrănesc, mă dorm, mă țip
într-o lume surdă
Sparg tăcerea prin timpane
ce-mi vibrează asurzitor
vorbe parcă inumane
îmi șoptesc din viitor
Sunt ursitele destine
ce mă leagă în ființă
mă pătrund se pierd în mine
mă trezesc cu conștiință

Unul...
Stau prostit în mii de lanțuri
și mă sparg mă risipesc
într-o mie de ispite -
prețul meu cel omenesc.