Există vise tandre despre un spirit al luminii care are în stăpînire toate culorile lumii și care dă viață dimineților zburînd peste pămînt cu curcubeul în mînă.

Singură ea, această prințesă a curcubeului, știe să despletească albul luminii în milioane de culori. Ea lasă Violetul în dar nopții abia duse, să-și mîngîie tristețea de a trebui să plece și să-l aducă înapoi cu ea pe seară, cînd va veni din nou să învăluie pămîntul. Tot ea dă soarelui toridul Orange, culoarea plină de căldură și pasiune a focului. Și pe toate cîmpurile floarea-soarelui se întoarce spre ea, să spună, mereu și mereu, "bună dimineața" celei ce-I dăruiește splendida culoare Galbenă.

Păcat că furtuni Indigo întunecă cerul după-amiezelor pustiind totul în cale...

...și-n urmă-i, doar asfințitul mai rămîne să sîngereze Roșul iubirii pierdute. și la porțile violete ale nopții, lacrimile prințesei, Albastre ca marea pe care nu o va mai vedea niciodată.

*

In zori, cînd mă trezesc, descopăr că tot ce-a rămas din mine e o împletire de două culori : Negrul de doliu al sufletului și Verdele oglinzilor sale.