E atata frumusetze in lume incat nu imi vine sa cred. Totul e nimic, nimic e
tot shi totushi e frumos. Orice ai vedea pe strada, o punga luata de vant shi
ridicata-n aer, o floare ce creshte solitara langa o autostrada, frunzele ce cad
uscate din copacul de la blocul alaturat, o fatza a unui trecator scaldata de
lumina soarelui intr-o dupa-masa , toate acestea - o falfaire de aripi, un sunet
edenic, o figura ingereasca, asta e tot ce reprezinta: Tot sau Nimic.
Un copil pe strada ce zambeshte fericit pentru ca a vazut o hartie colorata ce
pluteshte lenesha deasupra unei baltzi ce s-a format dupa ploaia de aseara. O
privire pierduta a unui strain care se uita prin tine ca shi cum nici n-ai
exista, ca shi cum nici nu ai fi acolo shi poate cine shtie...nici nu eshti!?!
Nimic nu a fost niciodata. Nu, mint! A fost un inger shi a fost Frumusetzea.
Ingerul era perfect, bun shi generos, dar nu era Frumos. Astfel intr-o incercare
disperata...s-a realizat desavarshirea. Ingerul s-a contopit printr-o atingere
pe cat de lasciva, pe atat de suava, cu Frumusetzea. Shi s-au iubit pana ce a
luat nashtere bucuria suprema.
Dragostea lor avea ceva din isteria unui inceput de primavara. Un cavou
inconjurat de trandafiri, un suflet spanzurat de stele, o feciorie
putreda....acel amestec de ura shi durere rebela nascute din imperfectziunea
iubirii pacatului Divinitatzilor.
Toata viatza e o poveste. O poveste frumoasa. E atata frumusetze in jur incat
il potzi vedea pe acel dintai Inger...daca shtii cand sa nu intorci
privirea....!
Sa fi fost oare chiar eu rezultatul acela pagan al "Dragostei" Lor?..!