O scară sucită anticipând un “escher”, asta prin 1514!, iar de nu mă-nșel dejecțiile stau în partea din dreapta/jos, iar aiurelile sunt în stânga sus/clivate ostentativ, deasupra uneltei de bătut/scos.

Bostanul bolovan, pornit din triunghiul solarmente inspirat, nu e un hexagon, așa că nu dă curs inspirației demonice a zarului: șase ori șase ori șase; ci se-mpiedică-n cinci, pornind tot din triunghiul bine-luminat.

Invitația pentru preumblări triunghiulare, desigur, va jugăni oribil oular/ocular ocultismele masonice, ori de câte ori vine vorba despre vacă, borta cheii, evidența nașterii sau/și despre balanța justițională.

Dincolo ... sub timp, presupuse aripi: un personaj complet detașat.

O enormă indecizie; aripile sunt un mutant (nu-i treaba mea, chiar dacă insinuez!).

Ceasul, clopotul și calendarul sunt absurde, așa cum sunt și aripile îngeresc și concesiv insinuate; pentru cine are ochii clipocind a atenție, e liber cu desăvârșire înspre ... meditație.

Prin mijlocul acestei oribile cămăși de deținut, sperma-i se scurge după mânuirea compasului; se scurge o criminală-ncrucișare spre spadă și riglă.

Clopotul are sfoară, însă trăgătorul ... e dincolo de cadrul amatorilor.