Era o zi geroasa de iarna.Din strasnicul cer cadeau fulgi mari ca de vata.Pe pamantul mort se asternu un strat pufos de nea.In vazduh pluteau stelute argintii.
Pe ulite se zareau valuri de copii cu obrajii ca merele.Unii se bateau cu zapada,altii se dadeau cu sania.
Doi copilasi pe nume Dan si Ana vroiau sa faca un om de zapada.Zis si facut.Dupa o ora de munca in sfarsit terminasera omul de zapada:
-Buna!
Se auzi un glas cristalin.
-Ce?Tu vorbesti?zise Dan incremenit de spaima.
-Sigur ca vorbesc!spuse omul de zapada razand.
-Salut!Eu sunt Ana.Incantata se te cunosc.
-Si eu la fel.
-Eu sunt Dan,rosti copilul cu o voce subtire,nerevenindusi inca din spaima trasa.
-Va multumesc ca m-ati adus din nou la viata.
-Cum adica?Ai mai trait o data?
-Da.Am trait in Laponia.
-Ne poti zice mai multe despre tinutul tau natal?
-Cum sa nu?Laponia este un tinut ata de frumos.Acolo este vesnic zapada.
-E adevarat ca acolo traieste Mos Craciun?
-Da,e adevarat.Mos Craciun este un om foarte bun si foarte bland.El intotdeauna este de fata cand spiridusii muncesc.Spiridusii sunt foarte harnici si priceputi in meseria lor,iar cantecul lor iti umple inima de bucurie.Si imi amintesc ca eram foarte bun prieten cu regina iarna.Desi zana invesmantata in alb este atat de rece are un suflet atat de cald.
-Trebuie sa fie minunat sa locuiesti acolo.
-Chiar este minunat.
-Dan,Ana haideti la cina!ii striga mama lor.
Copiii isi luara ramas bun de la noul lor prieten si plecara.
Omul de zapada era fericit pentru ca isi spuse povestea.