Seara se apropie usor, cu ultimele unde rosiatice lasate pe creanga zarii. Bubuituri groaznice se aud peste tot in jur. Focul exploziei se ridica in aer si formeaza o ciuperca de fum. Strigatele de ajutor rasuna pline de jale. Oameni cu pielea arsa sunt purtati pe brate de salvatori ce abia mai respira prin fumul gros. Haosul domneste peste tot. Caldura te copleseste.
Barbatul se strecoara incet in biroul tanarului. Acesta nu are curajul sa priveasca dezastrul provocat de explozia autobuzului.
Cei doi se privesc insistent fara sa vorbeasca. Tanarul ar vrea sa reactioneze cumva....Dar lama ascutita din mana barbatului nu ii permite. Dupa clipe intregi de liniste, barbatul vorbeste:
- Vei iesi incet din birou ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic...
Tanarul nici nu putea vorbi. Ca printr-un vis, se misca incet si iesi din birou. Nu isi arunca privirea nici o clipa asupra autobuzului detonat. Oare omul avusese vreo legatura cu explozia? Asta ar fi insemnat ca era pus pe ucis.
Barbatul mergea alaturi de baiat. Tanarul ii privi fata ingandurata. Ridurile adanci si cicatricea de pe obrazul drept ii provocau groaza. Parea ca are in jur de 40 de ani, dar mersul sau schiopatat il facea sa para mai batran.
Baiatul simtea lama ascutita a cutitului pe undeva prin zona coastelor.
- Continua sa mergi!
Inapoi in biroul tanarului, Camelia, colega acestuia, ii privi legitimatia lasata pe birou.
-Alexandru Ritz… rosti fata ingandurata.
Cel mai talentat din domeniul calculatoarelor din tara. Castigase toate olimpiadele si concursurile de informatica de nivel national. La 22 de ani era un tanar foarte chipes, era admirat de toate domnisoarele din domeniul sau de munca. Dar nu si de Camelia. Cu toate ca lucra pentru el, fata il ura. Era geloasa pe succesul lui si de aceea nu prea comunica cu el. Insa Alexandru o pastrase, pentru talentul ei.
Insa ceva suspect ii intrerupse sirul de ganduri Cameliei.. Pe spatele legitimatiei, 6 litere asternute in graba se uneau intr-un cuvant ce nu semana a gluma: "Ajutor!"