Ceva se întîmplă în stup de n-am somn.
Potrivesc apa și-o las să curgă pe mine prelung.
Stăruie în ochi imaginea calului pag transpirat alergînd
înnebunit în pripon sub atac. L-au lăsat doar cînd l-au văzut prăbușit în iarba înaltă.
Cînd am ajuns lîngă el,greu,dar încă mai respira.
Ochii lui mari păreau că mă întreabă: de ce? Un mare tremur
și a murit.Caii mor totdeauna cu ochii deschiși.
Groapă adîncă au săpat lîngă el în care l-au răsturnat.
Ciudat cădea pămîntul zvîrlit de lopeți.M-am uitat să-i văd aripile. Era prea tîrziu. Doar ochiul...
Trebuie să văd ce e-n stup, trebuie...
Ridic capacul.Mai e miere în faguri și ele sînt ghem.Își apără matca. Aproape de urdiniș sînt suratele moarte și unele mișcîndu-se moi. Oare singure se duc acolo să moară?
Uite și-un șoarece mort învelit în propolis. Cu șpaclu îl desprind și-l arunc. Curăț și urdinișul de albinele moarte.
Vine Invierea, peste tot fi-vor flori, prin el vor năvăli
lucrătoarele...

Să-i fac un control, zilele astea,la veterinar îmi voi duce Pegasul.