- proză scurtă -

Căutăm felurite lucruri, evenimente, trăiri. Chiar și repetabilitatea lor frivolă. A celor bune-firește.
Dar, împresurați de dorințe nebănuite, ce țin doar de ADN-ul personal, căutăm adevărul.
Adevărul nostru, al celor din jur, cel general al comunității.
Ca și cum ziua de mâine va mai fi sau nu, în funcție de răspunsul dat la aceste căutări.
Dar, căutăm totodată și dreptatea: cea a sinelui propriu, cea pe care o avem sau ne-o dorim incumbată în relațiile metafizice cu semenii.
Dar în raport cu Dumnezeu? Acolo căutăm doar adevărul, dreptatea fiind un atribut exclusivist al Său.
Dreptățile lumești ni le căutăm prin pledoarie, impunere, justiție, dar nici atunci jocul hazardului nu ne mulțumește pe deplin.
Atunci, rămânem doar în căutarea adevărului divin și lăsăm restul în sarcina Celui ce ne-a dat aceste griji.