Un tot ,un toate,tot toate.Peste dealuri se lasă bruma,e toamnă în decor.Decor, decor ,decor.Fluturi verzi.Cai.Grădini suspendate.Mijlocul toamnei.Dealuri.Noi.Călări.Peste dealuri, e toamnă.Alergăm cu caii.Vă iau la mișto.E toamnă de ce nu ne-ar fi permis ca vara,să fie nebunie de cea mai înaltă clasă.Cai ,noi în toamnă, caii spiritului ,ai zilei ,la crepusculul toamnei.O roză a spiritului.Mișună prin mine idei neidei.Vai.E toamnă fără roze.Vai.Mișună prin mine niște idei.Bine , mari grele dar azi mă simpt ușor.Cerul e o perdea.
El un vagabond în ale iubitului,Ea o dulceață.
El își trece mînă prin păr,ea îl alintă.El cu brichetă în buzunar ,ea cu o floare.El tigru ,ea o porumbiță.El devastator,ea o mare calmă.El bosumflat ,ea o simpțire,un zîmbet.
Bătrînul îi unea,bătrînul, întotdeauna există așa ceva ,nu toamna, iarna îi unea. Căci la bază tinerii erau doi înțelepți,doi fi cuminți aș putea spune:mai există așa ceva.
Mașinile circulau la bară.Un cerșetor viu.Cîteva ziare .Eu ,toneta restul gri.O florărie totuși.
- Ce faci,ți-ai luat telefonul.
-În primul rînd bine.În al doilea dă.
-Vezi în telefon acolo,un bătrîn doi îndrăgostiți și o tonetă.
Văd.Aha.
-Atunci tipul eram eu.
-Nu înțelegi tu ești tipul.
-Și voi?
-Noi Universul,dă-i înainte că merge...

El și-a lăsat brațul brusc jos.
Mă cerți?
Te iubesc.