Ròn împinse ghiveciul cu flori de câmp și își făcu loc spre sistemul de irigații. Tuburile vasculare erau uscate, lumina era strepezită, ceea ce o făcea plictisitoare și lipsită de informații pentru crengile neurovegetative care împânzeau cerul subteran. De două săptămâni norii nu își aduseseră aportul la menținerea stării de echilibru al cartierului Pădurea Lìc, obligând licuricii să folosească din ce în ce mai multă substanță de mângâiere a privirilor. Raportul remis Consiliului celor Doisprezece Savanți era foarte sec și științific structurat. Lùt Nàvàs era vecin cu eruditul Lùt Idùre, colaborarea lor rapidă fiind întotdeauna salvatoare pentru comunitățile în care sinapsele sufereau dezechilibre de orice fel. Comunicarea era foarte importantă. Semnalele dintre ei deveniră incandescente, iar ei ajunseră la concluzia că ascetul Lùt Ecsà trebuie urgent chemat la fața locului. Fu stabilit contactul cu el prin rețeaua subterană de sinapse neuroimobile și acesta apăru instantaneu lângă ei folosind procedeul introspecției independente. Ròn, membru marcant al Consiliului celor Doisprezece Supraveghetori, îl primi cu o bucurie nedisimulată; avea, pe lângă amintiri de o înduioșătoare nostalgie, un motiv în plus de bucurie: el și Lùt Ecsà erau frați.
Ca la o chemare, deasupra cartierului se adunară nori, care mai de care mai ionizați, cu sinapsele conectate la curcubeu, apăsate de culoarea gri a cerului. Lùt Ecsà îl privi pe Ròn cu subînțeles și porni, calm, intonarea: "è, è-ì, è-ì-à, è-ì-à-ò, è-ì-à-ò-l, è-ì-à-ò-l-p!". Nimic nu mai putea împiedica ploaia! Norii, dornici să îi arate puterea lui Lùt Ecsà, se încordară și, deși era duminică, își trimiseră apa spre sinapsele cerului subteran. După un timp apăru curcubeul și atunci se văzu că o pereche de porumbei albi încă avea doi pui în cuib, ce pipăiau aerul cu ciocurile, în căutarea hranei. Misterul fusese elucidat! Norii nu puteau aduce ploaia dacă nu aveau sinapsele conectate la curcubeu, iar curcubeul, iată, fusese ocupat să asigure protecție porumbeilor.