Îndoiala aproape îi strivea sufletul lui Àgùr. "Dacă sinapsa purtătoare de intuiție își trimite consoana principală neînsoțită spre Semnul Simbolului Înfășurat pe Drumul Neuronal Aleatoriu, așteaptă, nu pune întrebările!". Principiul Echilibrului îi răsuna în urechi de fiecare dată când emoția amintirii bunicului Cìnùb îl copleșea, creând în sinapsele lui o informație devastator de nostalgică. Totul fusese stabilit științific, încă din Epoca Principiilor, când miresmele florilor de căpșună, ancorate în unghiul deloc dulceag al prafului așternut peste frunzele de un verde luminos, au fost încercuite de zumzetul albinelor și nu au reușit înmugurirea nervurilor decât după sinapsarea în cascadă, instinctuală, a rădăcinilor care nu văd lumina Soarelui, dar se hrănesc și cresc din ea. Nu e un paradox, e doar Existența!
Nemărginitul în cunoaștere Hùd Lutnàs, care aduce vibrațiile vieții în sinapse și însuflețește spiritele ființelor, de la cea nevăzută până la cea văzută, i-a oferit lui Àgùr destinul de a face parte din Consiliul celor Doisprezece Preoți, moștenitori ai genelor înconjurate de sinapse albe care purtau în memorie întoarcerile de pe Tărâmul Alb și, mai ales, informațiile neuronale despre nivelul evolutiv atins pe scala Planului Celular Indispensabil Genezei Continue și Fără de Sfârșit.
Àgùr venise la Templul Divinului Unghi pentru a înmiresma aburul consoanelor rostite în umbra curbă a vocalei principale din cuvântul "ruga", scopul fiind acela de a înlătura pentru totdeauna din celebrul titlu "Minunata întoarcere a Brizei Atnìdèrc de pe Tărâmul Rolìracàlf în zorii purpurii îmbibați de nădejde" unghiul nul creat de parfumul accentului intonației.
Vestea sosirii lui Àgùr fusese primită cu ropote de bucurie, nostalgia profeției foșnind nevăzută în sinapsele tuturor pe întregul spectru al curcubeului. "Când Cel Încărcat de Amintirea Îndoielii își va coborî privirea în adâncurile Tărâmului Edrèv pentru a alege nodul prin care sinapsa purtătoare de intuiție va trece crescând printre vocale și va reuși transcenderea vocalei principale la un stadiu superior de încântare, atunci Briza Atnìdèrc va renaște, iar aburul ei va înfășura Simbolul pe Drumul Neuronal Aleatoriu, asigurând eliberarea contagioasă a răspunsurilor încântătoare". Așa spunea profeția descoperită de Ùl Tìt în urma creării titlului.
Agùr intră în Templul Divinului Unghi. Lumina din privirile tuturor îl înfășura că o platoșă, iar el părea un simplu impuls traversând gândurile celor din jur. Se apropie cu nostalgie de venerabila orgă naturală în jurul căreia se ridicase Templul, rosti Formula Incipientă și atinse claviatura în dreptul registrului 12. Se auzi aerul foșnind pe lângă ancii, emoții nostalgice bâzâind ca albinele creară în aer vocale moi, consoanele deveniră fosforescente, iar adevărul din privirile celor prezenți făcu să se ivească din sine însăși Briza Atnìdèrc. Respectând profeția, aburul ei se înfășură și descoperi Drumul Neuronal Aleatoriu întins înaintea Simbolului ca un covor fără de început și fără de sfârșit. Àgùr respiră ușor, ca o rugăciune șoptită. Știa că urma un an frumos pentru planetă.