Preotul era în halatul lui alb...
- Părinte, prescrie-mi niște vise pe rețetă compensată,
că n-am bani să dorm toată noaptea!
Popa își suflă nasul într-un cântec, apoi mă privi...
- Fiule, călugărește-te aici, la noi,
să-ți găsesc medicamentul potrivit...
Asistenta ne adusese cafelele, eu trăgeam dintr-un joint,
iar popa dintr-un Kent.
- Părinte, îmi pare că amurgul
nu deschide suficient ușa nopții...
Halatul alb al preotului mi se arătă unduind
marea în dreptul inimii...
Bătea clipa în ceasornic de val...
- Fiule, apa nu spală și păcatele noastre! Trebuie să te săpunești bine cu Hristos!
Asistenta reveni în chilie...
- Domnul doctor de suflete vă cheamă, părinte!
Da, Dumnezeu îl chema pe popă la El.
Grăbit, acesta își lepădă halatul rămânând în frunză.
- Fiule, îmi zise, rămâi cu domnișoara asistentă
să-i dai coasta de care are nevoie...