Vei sti atunci cand te vei trezi mahmur la miezul noptii. Vei urmari descult luna palida, pe strazi cu ceata, pe asfaltul ud, printre demoni si oameni. Nu vei tine cont de nimic. Vei merge. Oamenii se vor uita ciudat la tine, te vor acuza de nebunie, dar tu vei urmari privirea hipnotica a lunii. Vei umbla dezorientat pana cand iti vei distruge corpul, pana cand vei muri biologic. Caci vei fi lovit. Dar nu vei simti durere, luna te hipnotizeaza.
Mori!Pieri! Putrezesti sau te faci cenusa. Apoi mergi dar nu te plimbi, doar mergi. Si mergi. Si te intrebi. Taramul acesta te uimeste. Dar trebuie sa pleci, sa mergi. Si te plictisesti, dar trebuie sa continui. Cineva iti spune asta, si tu il auzi foarte clar. Ai simturile incordate la maxim si te doare cand sangerezi. De fapt te doare ca mori. Te doare de dor. Dor de viata si de cei dragi. Dar nu realizezi...ca mori. Si mergi si te intrebi.
Cand ai depasit de mult viata in forma sa dezgustatoare, o sa incetezi sa mergi. Dar o sa te intrebi mai mult. Nimeni nu-ti va raspunde nici in moarte nici in viata. Caci traim si murim ca animalele, fara ratiune si compasiune, fara cunostiinta. Dar tu te intrebi. Te intrebi si ii intrebi si pe ei. Acum vrei sa mai mergi, dar nu poti sa te ridici... Stai in moarte si te intrebi. Ce te intrebi? Te vei intreba: “Oare cand o sa traiesc?”

Inconjurat de ei, calcat si zdrobit, mori de frig si de singuratate si doresti... Doresti vant si nebunie lucida, spasme si sange, iti doresti sange si culoare, doresti o voce, un strigat si o lume sa te includa. E murdar, dar nu e murdaria ta, e urat, dar tu nu vei fi niciodata frumos, trec prin tine caci esti inexistent.
Ridica mainile, agata-te de cer! Hai! Crezi ca el te va recunoaste cand pamantul te-a renegat? Nu plange! Vrei sa afli ca nu ai lacrimi? Vrei sa stii ca nu poti simti picaturi fierbinti pe obraji? Mergi. Alearga. Striga. Priveste. Esti singur. Nici materia nu curge prin tine, ci un spirit de culoarea marului stricat. E mai vizibil ca tine. Esti un mar stricat!!!! Inclina-te! Adaposteste-te, de ce nu te ascunzi? Tu nu auzi vantul? Tu nu vezi ca esti singurul? Uite, nu vad, nu simt, doar aud niste lucruri. Merg acolo pentru ca asa mi s-a spus. Daca ploua imi iau umbrela. Ploua. Tu nu ai umbrela. Esti ruginiu si ai flori desi esti plin de sange.
Razi, stiu ca poti! Mori! Poti? Vei rezolva ceva? Incerci? Si daca te vor ingnora si acum? Vei mai muri o data? Nu cred. Hai! Ridica-te! Uita si traieste sau mori, dar nu vei mai fi ruginiu...