***

Odată, de mult, pe când încă mai aveam inocența unui copil, Dumnezeu mi-a trimis un înger să aibă grijă de mine.

Dar asta se întâmpla de mult...

Acum, când mi-am pierdut...in fine, mi-am pierdut tot, îngerul acela există încă. Existența lui o întrece pe a mea. De ce a rămas el aici?

Simplu...lichidare de stoc în Rai...oricum era un model învechit care credea încă în principii morale, și în oameni.

Cu timpul îngerul a ruginit și s-a lipit de mine. El n-are trup, n-a avut niciodată...e făcut dintr-o materie lipicioasă, un fel de super-glue celest.

Lipiciul celest ruginește?

Se pare că da. A ruginit și a rămas lipit de mine, și dincolo de fiziologia sa celestă a primit părticele din mine. Un fel de simbioză. Ce e aia simbioză la nivel divin?

M-a schimbat. M-am schimbat. Acum îngerul sunt eu.

Tot același model învechit. Încerc să cred în valori și în oameni. Le face bine oamenilor să știe că mai crede cineva și în ei...

Ma chinui să cred în umanitate din cauza laturii umane a simbiozei cu divinul.

Umanitatea mă respinge cu brutalitate, ei nu pot concepe dragostea divină. Nu există în dicționarele lor academice.

Dragostea divină...există ea, în fond?

Există, daca n-ar fi existat aș fi creeat-o eu. Spionaj industrial.

Industria făcătoare de dragoste. Am furat planurile de la îngerul meu. El a dezertat din ceruri.

În ceruri există armată?

Eu nu sunt atât de uman pe cât par. Simbioza asta e dăunătoare umanității. Eu sunt un înger. Model vechi, care încă mai crede în valori și în oameni.

Omul din mine strigă la înger: IMBECILULE!

Îngerii nu se supără când sunt înjurați. Ei n-au supărarea scrisă în program.

Oamenii și lumea lor sunt o grădină zoologică interesantă.

Dacă aș fi extraterestru mi-ar plăcea să-i studiez.

Sunt un înger.

Modelul nu mai contează. Câte modeluri de îngeri cunosc ei, în definitiv?

Pentru ei sunt doar o chestie îmbrăcată-n alb cu nimb deasupra capului.

Dacă ar ști că sunt făcut din lipici, ar rămâne dezgustați.

Oamenii urlă: NU ATINGEÞI ÎNGERII! SUNT GREÞOȘI!

Eu plâng.

Sunt un înger. Unul bun, frumos, dar învechit.

Mi-am luat îngerul, l-am desfăcut bucați și am adaugat clei de oase acolo unde avea găuri.

De ce au îngerii găuri?

Îngerii sunt găuriți de răutatea omului în care cred.

Nici un om nu merită dragostea unui înger. Așa că mi-am modernizat îngerul. Cu clei de oase. Celest.

Sunt un înger. Model nou: de mult nu mai cred în oameni și-n valorile lor.

Îngerul din mine strigă la om: IMBECILULE!

Oamenii se simt ofensați când îi înjuri. Eu nu-mi voi arunca îngerul.

Sunt un înger. Și n-am loc altundeva decât în el. Îmi place aici.

Raiul a ruginit. Și raiul e făcut tot din clei, si când plouă se topește și se scurge pe pământ.

Sunt un înger. În raiul meu...nu e loc pentru voi.

Sunt un înger...