Din dorul nebun nimic nu se naște
Nimic nu învie, nimic nu cânta, nu plânge,
nu râde, nu joacă, nu crede
...sentiment inutil...Ce distruge de-odata totul...dragostea maternă, iubirea firavă și pură din pragul adolescenței, durerea unei înfrangeri, tremurul câștigului, fericire alaturi de cel ales...
...sentiment inutil, dar puternic, intens, trait până la epuizare, născut din dorința de mai bine, consumat în lacrimi neputincioase și uitat sau pierdut in neant...
...sentiment inutil...care pentru oricine e greu, e prea puternic, prea nociv, prea...prea...
...sentiment inutil dar ucigaș, distrugător de vise...
...sentiment inutil, eliberat din dorința de a pleca, de a uita, de a trai altfel, de a simți viața sub alte detalii marunte, altele decât până acum...
Acest sentiment inuitl te aduce în pragul disperării chiar cînd fericirea iți mai bate o dată la ușă. Te ridică în nourii înalți când te simți mai jos decât valurile spumoase, ...plăcute, ...uitate chiar și de vânt.
Pe mine m-a făcut una cu colbul strămoșilor, cu praful moșilor, cu trupul părinților, cu piatra contemporană. Deci astăzi sunt o piatră al cărei epitaf încă mai plânge surd și rece în negura vremii.
Astăzi te uit...nu reveni
Astăzi te strig...nu te întoarce
Căci mâine când mă voi uita in urmă vreau să cred că nu te voi mai revedea...sentiment inutil.