Omul de foc și urâtul de noroi

Era odată un credincios care mereu, noaptea, când se culca își zicea rugăciunea și se ruga să fie om diferit de alții. Om de foc care poate trage cu foc. Visa mereu asta. Visul și rugământul i s-au implinit. Intr-o zi s-a trezit sub pat și vazu o gaura cât el de mare. A mers și s-a uitat în oglinda și s-a vazut om normal. S-a întins și a făcut două găuri în perete. Dupaia un urât de noroi a intrat în casa lui. El a tras cu foc și a făcut o gaură mare. A mai tras de cinsprezece ori și a mai rămas doar o baltă de noroi care a făcut-o terci și de atuncia a domit pe o tablă de fier.