Primesc în ultimul timp enorm de multe mesaje. Deschid unele mesaje în care sunt întrebată cu maximă seriozitate dacă mărimea contează.
Mă pronunț public că mărimea contează. Poate par o bestie în ochii celor care trag cu ochiul la toaletele din locurile publice, să compare și în dreapta și în stînga și să concludă că nu stau chiar așa de rău.

Mărimea contează. De exemplu: o prietenă de-a mea nu e prea înaltă, are 42 la picior. De multe ori dacă mergem împreună să facem cumpărături, în zona cu încălțăminte devine isterică. Știe că eu voi pleca exact cu ce mi-am dorit, iar ea exact cu ce a găsit.

Mărimea contează. De cîte ori călătoresc cu avionul peste ocean, am emoții pînă îmi găsesc locul. Și asta pentru că am avut odată o experiență în care opt ore am stat lipită de piciorul unei personae a cărei grăsime se scurgea pe sub mînerul scaunului și ocupa un sfert din scaunul meu.

Mărimea contează. Bărbatul meu lucreză business to business și are acces la situația financiară a clienților. Un chirurg plastic a fost unul dintre cei mai bogați clienți ai lui, profitul lui net într-un an a depășit 3 milioane de dolari. Mărește și micșorează sîni, asta e tot ce face. Cînd am auzit de 3 milioane am dat din cap: ți-am zis eu că mărimea contează!
Îar în ce privește problema cealaltă, am spus cu convingere că doar sufletul contează... Dar văzînd estimările prin care suntem informați că se cheltuiesc anual miliarde de dolari și euro pentru pastile cu efect de înlărgire, ca să nu mai apar că sunt total dezinformată, ori mai rău, fără nicio experiență, oftez cu nostalgie după vremurile în care doar sufletul conta.