Te ferești de cuvânt. Îi pui măști străine. Îți sună altfel. Parcă nu mai înseamnă la fel. Parcă povara de a rosti cuvintele-călău e mai ușoară cu masca străină. Parcă nici nu mai taie la fel. Sau poate … e doar timpul câștigat de la contact și până la decodificare. Deși știu de la început ce vrei să spui, deși știam mai înainte să rostești, să mă privești, să mă întâlnești … mă pierd în dezbrăcarea cuvântului de mască. Îmi alung inconștient înțelesul și mă arunc apoi în căutarea lui pe după învelișul străin. Nu vreau să-l găsesc și totuși îl caut. Nu vreau să-l înțeleg pe deplin și totuși îl pătrund. Vreau minciunile, iluziile, fațada și totuși cer adevărul, realitatea, esența.
Mă feresc de cuvinte și eu. Le pun oglinzi.