—De ce a murit domn’e Gigel? întrebă vădit stresată reportera.
—Pentru că i-a încetat activitatea cerebrală! răspunse infatuat legistul.
—Aaaaa… s-a strivit de asfalt, încercă agentul.
—Suferea de dedublarea personalității, și, ca atare, poate și în urma unui consum sporit de halucinogene, a crezut că este invizibil, concluzionă medicul psihiatru.
—Da' de unde, maică?! I s-a urât cu viața, maică, suspină vecina de la 3.
—Bine, bine, dar de ce să se fi aruncat în fața mașinii? reveni d-ra jurnalistă.
—Nu s-a aruncat el, doamnă. Am văzut eu. Șoferul l-a călcat intenționat și apoi a plecat de la locul accidentului, răspunse unul mai șmecher.
—Taci, bă, că spui eu! Tu n-aveai cum să vezi de unde erai. Era o zi foarte frumoasă. Soarele strălucea. Gigel se pregătise să treacă strada, fără să vadă cum din stânga se apropia un Jeep…
—Nu era Jeep, că era camion!…
—O fi avut glaucom…
—Sau albeață pe ochi…
—Sau poate nu auzea bine, săracul de el…

În timp ce strada dezbătea pasionantul subiect, la colț, Siamezul se umfla în pene:
—În sfârșit, am scăpat de Gigel ăsta. Acum eu sunt rege. Voi avea toate fetițele la picioare!
—Nu ți-e rușine să vorbești așa?! îl apostrofă Roșcata. Bietul Gigel nici nu s-a răcit și tu deja te gândești să-i uzurpezi poziția în cartier? Nerușinatule!
—Eheeee, toți doar o viață avem. Și doar o clipă magnifică de glorie, filosofa Moșu', „bătrânul” găștii…

—Dar să vedem ce spune, Ionică, cel mai bun prieten al lui Gigel, se auzi din nou țignalul fetei de la TV. Domnule Ionică, ce părere ai despre accident? Credeți că ar trebui ca strada să aibă mai multe treceri de pietoni? Ce ar putea face, după părerea ta, autoritățile locale pentru a preveni acest tip de accidente?
—Cucoană, te cred că vrei rating, dar lasă-l să-și îngroape pisoiul liniștit. Mare scofală că l-a călcat mașina. Nu-i nici primul, nici ultimul. O să-și ia altul…
—?!

Vă mirați, nu-i așa? Nici eu n-am crezut că oamenii pot fi atât de insensibili… cu pisicile altora.