Tamplele imi frig de dorinta de a iesi din aceasta carapace fierbinte care e sufletul meu in acest moment. As vrea sa scap din dorinta animalica de a ucide tot ce intalnesc in calea mea. As vrea sa imi vada oamenii maretia sentimentelor, chiar daca asta inseamna pieirea lor.
Vreau sa vada adevarata fata a pasiunii care ucide. Daca nu m-ar fi intalnit tare bine le-ar fi fost. Caci eu nu simt altceva decat ura si dorinta, multa dorinta de ai ucide. Simt ca sunt la fel de incoltita ca in alta parte. Oamenii astia sunt tare prosti, nu stiu sa lase nebunii in pace. Ei chiar nu stiu ca sunt impredictibili?
Vreau sa pot gandi fara sa tresar la orice miscare. Vreau sa scriu ca nu pot trai ca sa pot trai in continuare. Vreau sa ne putem tine de mana cand toti plang. Sunt ganduri aiurea pe care vreau sa le strig in gura mare, insa cusca asta ma tine de maini si de picioare si imi preseaza sufletul pana la epuizare.