ANA BANANA


Ana Banana era o banană mare, galbenă È™i foarte coaptă. Singura ei durere era că nu putea fi mậncată; era din cauciuc.
Zilnic se confrunta cu imaginea bananelor adevărate, cu miros de pepene galben și gust mălăieț. Acestea îi făceau în necaz.
-Noi suntem bucuria Biancăi. Vezi cu ce poftă ne mănậncă ?
Și Ana Banana ofta și închidea ochii ei de creion colorat.
- De ce nu pot avea și eu măcar miros de banană ? Care-i rostul meu ?
Supărarea ei creÈ™tea È™i mai mult cậnd o auzea pe mami zicậndu-i lui Bi :
- Mănậncă măcar puÈ›ină banană. Este aÈ™a de hrănitoare !
- Cred că cineva mi-a făcut o glumă proastă! gậndea Ana Banana. M-a făcut din cauciuc pentru că am fost rea È™i astfel m-a pedepsit.
Și umilinÈ›a Anei Banana creÈ™tea cu fiecare zi. Pậnă într-o dimineață cậnd se trezi muÈ™cată cu furie de micuÈ›a Bi. Atunci, deÈ™i o durea tare rău muÈ™cătura, Ana Banana o auzi pe mami spunậndu-i Biancăi :
- Roade-o pe Ana Banana, micuța mea. Cu siguranță că ea îți va calma durerile dințișorilor care vor să apară. Ana Banana e cea mai bună contra durerilor de dinți.
Ce importantă/importabilă se simÈ›i atunci Ana Banana ! Iată că fusese creată È™i ea cu un scop. Și ce scop ! Calmează È›ipetele È™i durerile unui copil ! Ce poate fi mai nobil decật atật ? Și, unde mai pui că ea rămậnea mereu acolo, de cậte ori micuÈ›a Bi avea nevoie de ea.
Ce frumos e să fii banană de cauciuc !