agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 6970 .



Femei
prose [ ]
III-IV

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Charles_Bukowski ]

2008-03-12  | [This text should be read in romana]    |  Submited by mihai stamati



3

într-o dimmeață) cîteva zile mai tîrziu, mă apropiam de casa Lydiei, tocmai cînd ea venea pe alee. Trecuse să-și vadă prietena, pe Tina, care locuia într-un apartament în blocul de la colțul străzii. Parea electrică în dimineața aceea, cam cum arătase prima oara cînd venise la mine, cu
portocala.
-la te uită, a zia, ți-ai luat o camasșă nouăî
Era adevărat. Imi cunttpărasem cămașa gîn-dindu-mă la ea, la faptul că urma s-o văd. Știam că ea știa asta și-și rîdea de mine, dar nu-mi păsa.
Lydia a descuiat ușa și am intrat împreună. Lutul era pe măsuță, în mrjloc, sub o pînză umedă.
A ridicat pînza.
- Ce părere ai? Lydia nu mă cruțase. Cicatricele, nasul de alcoolic,
gura de maimuță, ochii îngustați ca niște dungi, și mai era și rîryetul tîmp, mulțumit, al unui om fericit, ridicol, simțindu-se norocos și întrebîndu-se de ce. Ea avea 30 de ani, eu trecusem de 50. Nu-mi
pasa. 14
-Da, am zis. M-ai dat gata. îmi place. Dar pare aproape terminat. Cred că o să mă întristez cînd o să fie gata. Am petrecut cîteva dimineți
minunate.
- Nu te-am întrerupt din scris ?
- Nu. Nu scriu decît după ce se întunecă. Nu
pot scrie niciodată ziua.
Lydia și-a luat instrumentul de modelat și m-a
privit.
- Nu-ți face griji. Mai am încă mult de lucru. Vreau ca sculptura asta să-mi iasă cum trebuie.
La prima pauză, a scos o sticlă de whiskey din
frigider.
-Ah, am zis.
- Cîtă apă vrei ? m-a întrebat, ținînd un pahar
în mînă.
- Jumate-jumate.
Mi-a pregătit băutura și am dat-o peste cap.
- Am auzit niște lucruri despre tine, a zis ea.
-Cum ar fi?
- Cum ar fi că ai obiceiul să dai oamenii afară
din casă, că-ți bați femeile...
-Imi bat femeile?
- Da, așa mi-a zis cineva.
Am luat-o în brațe și ne-am sărutat mai lung ca niciodată. Am împins-o în marginea chiuvetei și am început să mi-o frec de ea. Lydia m-a împins, dar am prins-o din nou în mijlocul bucătăriei.
Mîna ei a căutat-o pe a mea și mi-a împins-o în jos, spre blugi, apoi în chiloți. I-am atins cu un deget marginea de sus a pizdei. Se udase. In timp ce continuam să o sărut, mi-am vîrît degetul mai adînc. Apoi mi-am retras mîna, m-am îndepărtat, am luat sticla și mi-am mai turnat de băut. M-am așezat din nou la masă, iar Lydia a trecut de cea-laltă parte, s-a așezat și m-a privit. A început să lucreze din nou lutul. Mi-am băut whiskey-ul încet.
-Ascultă, am zis, știu care-i problema ta.
15
-Ce?
- Problema ta.
- Ce vrei să spui ?
-Auzi, am zis, las-o baltă.
- Vreau să știu.
- Nu vreau să-ți rănesc sentimentele.
-Vreau să știu despre ce naiba vorbești.
- OK, dacă îmi mai dai un pahar, îți spun.
- Bine.
Lydia mi-a luat paharul gol și l-a mai umplut o dată, jumătate whiskey, jumătate apă. L-am golit din nou
-Ei, bine?
- Pe naiba, știi doar.
- Ce să știu?
- Ai fofoloanca prea largă.
-Ce?
-Nu e un lucru neobișnuit. Ai născut doi copii. Lydia continua să lucreze în tăcere. Apoi și-a pus deoparte instrumentul. S-a dus pînă în colțul bucătăriei, lîngă ușa din spate. Am privit-o aple-cîndu-se și scoțîndu-și cizmele. Apoi și-a scos blugii și chiloții. Pizda ei era chiar acolo, privindu-mă.
- Bine, ticălosule, a zis ea. Am de gînd să-ți arăt că n-ai dreptate.
Mi-am scos pantofii, pantalonii și șortul. M-am așezat în genunchi, pe podeaua de linoleum și apoi m-am întins peste ea cît eram de lung. Am început s-o sărut. Mi s-a sculat repede și am simțit că o pătrund.
Am început să împing... o dată, de două ori, de trei ori...
S-a auzit o bătaie în ușă. Era ciocănitul unui copil - pumni mici, panicați, insistenți. Lydia m-a dat repede la o parte.
-E Lisa. Nu s-a dus azi la școală! A fost la... Lydia a sărit în picioare și a început să-și tragă hainele pe ea.
-îmbracă-te, mi-a zis.
16
M-am îmbrăcat cît de repede am putut. Lydia s-a dus la ușă, unde era fiica ei de cinci ani :
- MAMI, MAMI! Mi-am tăiat degetul! M-am dus și eu în camera din față. Lydia o ținea pe Lisa în poală.
- Of, las-o pe mami să vadă. Las-o pe mami să-ți pupe degetul. Mami o să ți-l vindece!
- MAMI, doare!
M-am uitat la tăietură. Era aproape invizibilă.
- Știi ce, i-am spus în cele din urmă Lydiei, ne vedem mîine.
- Imi pare rău, a zis ea.
- Știu.
Lisa a ridicat privirea spre mine, cu ochii plini de lacrimi.
- Lisa n-o să permită să se întîmple nimic rău mamei, a spus Lydia.
Am deschis ușa, am închis-o după mine și m-am îndreptat către mașina mea, Mercury Comet, model 1962.



4

Pe vremea aceea editam o mică revistă, Abordarea laxativă. Aveam doi coeditori și mi se părea că tipăream cei mai buni poeM din vremea noastră. Dar și cîțiva din ceilalți. Un' 1 dintre editori era un tip anormal, de 1,9o înăltiine, care se lăsase de școală, Kenneth Mulloch (negru) și care era între-ținut parțial de maică-sa, parțial de soră-sa. Celă-lalt editor era Sammy Levinson (evreu), de 27 de ani, care iocuia cu părinții și tot ei îl întrețineau.
Paginile erau tipărite. Acum mai trebuia să le colaționăm și să le capsăm între coperte.
- în asemenea cazuri, a zis Sammy, se obiș-nuiește să dai o petrecere de colaționare. Oferi de băut și ceva de haleală și îi lași pe ei să facă treaba.
17


- Urăsc petrecerile, am zis.
- Fac eu invitațiile, s-a oferit Sammy.
- Bine, și am invitat-o pe Lydia.
In seara petrecerii, Sammy a venit cu textul deja colaționat. Era un tip nervos, avea un tic la cap și ardea de nerăbdare să-și vadă poeziile tipă-rite. Colaționase Aburdarea laxativă singur și apoi capsase coperțile. Kenneth Mulloch era de negăsit -
probabil se afla in închisoare ori fusese internat la balamuc.
Lumea a început să sosească. li știam pe foarte
puțini dintre ei. M-am dus pînă la proprietăreasă, în spatele curții. A deschis ușa.
- Dau o petrecere, doamnă O'Keefe. Sînteți invi-
tați. Dumneata și soțul. Avem bere, covrigi și chips-uri din belșug.
- Oh, Dumnezeule, nu.
- Care-i problema ?
-Am văzut ce fel de invitați ai. Bărbile alea, pletele și hainele peticite! Brățările și mărgelele... Arată de parcă ar fi o adunătură de comuniști! Cum poți să suporți asemenea oameni?
- Nici mie nu-mi plac, doamnă O'Keefe. Dar nu facem decît să bem o bere și să stăm de vorbă -n-are nici o semnificație.
- Fii cu ochii pe ei. Soiul ăsta de oameni sînt în stare să-ți fure și țevile din casă. A închis ușa.
Lydia a sosit tîrziu. A intrat pe ușă ca o actriță. Primul lucru pe care l-am observat a fost pălăria ei mare, de cowboy, cu o pană de culoarea levănțicăi. N-a vorbit cu mine, ci s-a așezat imediat lîngă un tînăr librar și a început o conversație intensă cu el. Am început să beau vîrtos și conversația mea a cam rămas fără energie și umor. Librarul nu era un oarecare, încerca să devină și el scriitor. îl chema Randy Evans, însă era prea adîncit în Kafka pentru a ajunge la o claritate literară. II publicasem în
18
Abordarea laxativă mai mult ca să nu-i rănim sentimentele, dar și să putem distribui revista prin librăria lui.
Mi-am băut berea și m-am învîrtit de colo-colo. Am ieșit pe veranda din spate, m-am așezat pe scările de pe alee și am privit un motan mare, negru, care încerca să intre într-un tomberon. M-am îndreptat spre el. Cînd m-am apropiat, a sărit de acolo. A rămas cam la un metru, privindu-mă. Am ridicat capacul tomberonului. Putoarea era oribilă. Am vomitat înăuntru. Am dat drumul capacului pe jos. Pisoiul a făcut un salt și a rămas cu toate cele patru picioare pe marginea tomberonului. A ezitat, apoi, strălucind sub lumina lunii, a sărit cu totul înăuntru.
Lydia încă mai discuta cu Randy și am observat că, sub masă, un picior de-al ei îl atingea pe al lui. Am mai deschis o bere.
Sammy făcea lumea să rîdă. Eu mă pricepeam ceva mai bine decît el să distrez lumea, dar nu și în seara aia. Erau cam 15-l6 bărbați și două femei -Lydia și April. April era dependentă de ATD și grasă. Stătea întinsă pe podea. Cam după o oră, s-a ridicat și a plecat cu Carl, un ciudat făcut praf din cauza amfetaminei. Au mai rămas vreo 15-l6 bărbați și Lydia. Am găsit o sticlă de whiskey în bucătărie, am ieșit cu ea pe veranda din spate și am mai tras la măsea.
Pe măsură ce trecea timpul, bărbații au început treptat să plece. A plecat pînă și Randy Evans. în cele din urmă, am rămas doar Sammy, Lydia și cu mine. Lydia vorbea cu Sammy. Omul făcea glume. Am fost în stare să rîd. Apoi a zis că trebuie să plece.
- Te rog, nu pleca, Sammy, a zis Lydia.
- Lasă copilul să plece, am intervenit.
- Da, trebuie să o întind, a zis el.
După ce Sammy a plecat, Lydia mi-a reproșat:
- Nu trebuia să-l alungi. E haios, e foarte haios. L-ai jignit.
19
- Păi, vreau să vorbesc doar cu tine, Lydia.
- Mi-au plăcut amicii tăi. Eu nu ajung să cunosc
oameni atît de diverși ca tine. Mie îmi place lumea!
- Mie nu.
- Știu că nu. Dar mie îmi place. Oamenii te caută. Poate că, dacă nu te-ar căuta, ți-ar plăcea mai mult compania lor.
- Nu- Cu cît îi văd mai puțin, cu atît îmi plac mai mult.
- L-ai jignit pe Sammy.
-Ei, la naiba. S-a dus acasă, la mă-sa.
- Ești gelos și nesigur pe tine. Ai impresia că vreau să mă culc cu oricare bărbat stau de vorbă.
-Ba nu. Ce-ai zice de un păhărel? M-am ridicat și i-am pregătit băutura. Lydia și-a aprins o țigară lungă și a sorbit din pahar.
- îți stă foarte bine cu pălăria aia, am zis. Pana violet e de mare efect.
- E pălăria tatălui meu.
- N-o să-i ducă lipsa ?
-A murit.
Am tras-o pe Lydia pe canapea și am sărutat-o îndelung. Mi-a povestit despre taică-su. Cînd murise, lăsase celor patru surori ceva bani. Asta le-a îngă-duit să fie independente și i-a permis Lydiei să divorțeze. Mi-a mai povestit că avusese o cădere
nervoasă și fusese o vreme internată la balamuc. Am sărutat-o din nou.
-Știi ce? i-am zis. Hai să ne întindem în pat. Sînt obosit.
Spre surprinderea mea, m-a urmat în dormitor. M-am întins în pat și am simțit că se așază și ea. Am închis ochii și, după zgomot, mi-am dat seama că se descalță. Am auzit o cizmă lovind podeaua, apoi cealaltă. Am început să mă dezbrac în pat. Am întins mîna și am stins veioza. Am continuat să mă dezbrac. Ne-am sărutat din nou. - De cînd n-ai mai avut o femeie ?
20
- De patru ani.
- Patru ani ?
-Da.
- Cred că meriți puțină dragoste, a zis ea. Te-am visat. Þi-am deschis pieptul ca pe un dulăpior. Avea ușițe și, cînd le-am deschis, am văzut tot felul de lucruri catifelate în interiorul tău - ursuleți mici și animăluțe lînoase, tot felul de lucrușoare de-astea drăguțe. Apoi am mai avut un vis cu un alt bărbat. A venit spre mine și mi-a întins niște foi de hîrtie. Era scriitor. Am luat foile și m-am uitat la ele. Aveau cancer. Scrisul lui avea cancer. Eu cred în visele mele. Meriți puțină dragoste.
Ne-am sărutat din nou.
- Ascultă, a zis ea, după ce o să-ți vîri chestia aia în mine, scoate-o înainte să vii, OK?
- înțeleg.
M-am urcat pe ea. Era bine. Se întîmpla ceva, ceva real, și cu o fată cu 20 de ani mai tînără decît mine, în fond, cu adevărat frumoasă. Am împins de vreo zece ori - și mi-am dat drumul.
A sărit în picioare.
- Ticălosule! Þi-ai dat drumul!
-Lydia! A trecut așa de multă vreme... Mă simțeam așa bine... Nu m-am putut opri. Mi-a scă-pat! Pentru Dumnezeu, n-am avut ce să fac.
A fugit în baie și a dat drumul la apă să curgă în cadă. Stătea în fața oglinzii, trecîndu-și un pieptene prin părul lung, castaniu. Era cu adevărat frumoasă.
- Ticălosule! Dumnezeule, ce tîmpenie de licean! Astea sînt rahaturi de licean! Și nici nu se putea întîmpla într-un moment mai prost! Ei bine, am încurcat-o! Am încurcat-o!
M-am dus către ea, în baie.
- Lydia, te iubesc.
- Pleacă dracului de-aici! M-a împins, a închis ușa și am rămas în hol, ascultînd cum curgea apa în baie.




.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!