agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 7042 .



Femei
prose [ ]
V-VIII

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Charles_Bukowski ]

2008-03-12  | [This text should be read in romana]    |  Submited by mihai stamati



5

N-am mai văzut-o pe Lydia vreo două zile, deși am sunat-o de vreo 6-7 ori în acest răstimp. Apoi a
venit weekend-ul. Fostul ei soț, Gerald, lua întot-deauna copiii la el în weekend.
Am plecat cu mașina către ea pe la 11 în acea sîmbătă dimineață și am bătut la ușă. Purta blugh mulați, cizmele și o bluză portocalie. Ochh ei păreau de un căprui mai intens ca niciodată și, în lumina soarelui, în vreme ce deschidea ușa, am observat un roșu natural în părul ei negru. Era uimitor. Mi-a permis s-o sărut, apoi a ieșit, a încuiat ușa și ne-am îndreptat spre mașină. Ne-am hotărît să mergem pe plajă - nu ca să facem baie, era miezul iernii -, ci doar ca să avem o țintă. Am pornit într-acolo. Mă simțeam bine cu ea alături.
- Ce mai petrecere ai dat! Asta numești tu
petrecere de colaționare ? A fost mai degrabă o petre-cere de copulare!
Am condus cu o mînă, pe cealaltă i-o țineam pe coapsă. Nu mă puteam abține. Lydia nu părea să observe. în vreme ce conduceam, mîna mi-a alu-necat între picioarele ei. Ea a continuat să vor-bească. Brusc, mi-a zis:
- la-ți mîna. Aia e păsărica mea!
- îmi pare rău, am zis.
Nici unul din noi n-a mai zis nimic, pînă ce am ajuns în parcarea din fața plajei Veneția.
- Vrei un sandviș, o cola - ceva ? am întrebat.
- Da, mi-a răspuns.
Am intrat într-o mică prăvălie evreiască și, după ce am cumpărat, ne-am îndreptat către o movilă acoperită cu iarbă cu vedere Ia mare. Luasem sand-vișuri, murături, cartofi prăjiți și băuturi răcori-toare. PIaja era aproape pustie și mîncarea era gustoasă. Lydia nu vorbea. Am fost uimit de viteza cu care înghițea. Și-a devorat sandvișul cu sălbăticie, a băut cola cu înghițituri mari, a mîncat o jumătate
22
de murătură dintr-o singură mușcătură și a luat și un pumn de cartofi prăjiți. Eu, dimpotrivă, am obi-ceiul să mănînc foarte încet.
E plină de pasiune, m-am gîndit.
-Cum e sandvișul? am întrebat.
- Destul de bun. Mi-era foame.
-Ãștia fac sandvișuri gustoase. Vrei și altceva?
- Da. Un baton de ciocolată.
-Ce fel?
- Mi-e indiferent. Ceva bun.
Am mușcat din sandviș, am înghițit niște cola, le-am pus jos și m-am dus pînă la magazin. Am cumpărat două batoane, ca să poată alege. Cînd mă întorceam, un negru înalt se îndrepta către movilă. Era o zi răcoroasă, însă el era cu bustul gol și avea un trup plin de mușchi. Părea să aibă vreo 20 și ceva de ani. Mergea foarte încet și țeapăn. Avea un gît lung, zvelt și un cercel de aur în urechea stîngă. Atrecut prin fața Lydiei, pe nisip, pe partea dinspre ocean a movilei. Am urcat și m-am așezat lîngă ea.
- L-ai văzut pe tipul ăla? a întrebat Lydia.
-Da.
- Dumnezeule, și eu umblu cu tine, care ești cu douăzeci de ani mai în vîrstă. As fi putut alege ceva în genul ăla. Ce dracu' e cu mine?
- Uite, două batoane. Alege-l pe care-l vrei. A luat unul, a rupt ambalajul, a mușcat din el și a privit către tînărul negru, în vreme ce acesta se îndepărta de-a lungul țărmului.
- M-am săturat de plajă, a zis ea. Hai să ne întoarcem la mine.
Nu ne-am mai văzut timp de o săptămînă. Apoi, într-o după-amiază, cram în apartamentul Lydiei și ne sărutam, în pat. Lydia s-a retras.
-Nu știi nimic despre femei, nu-i așa?
-Ce vrei să spui?
23
- Vreau să spun că pot să-mi dau seama, citindu-ți poeziile și povestirile, că, pur și simplu, nu știi nimic despre femei.
- Mai zi.
- Păi, ca un bărbat să mă intereseze, trebuie să mă lingă între picioare. Ai dat limbi vreodată?
-Nu.
- Ai peste cincizeci de ani și n-ai lins niciodată o păsărică?
-Nu.
- E prea tîrziu.
- De ce ?
- Nu poți să dresezi un cîine bătrîn.
- Ba poți.
- Pentru tine, e prea tîrziu.
- Intotdeauna am pornit mai încet. Lydia s-a ridicat și s-a dus în cealaltă cameră. S-a întors cu un creion și o bucată de hîrtie.
- Fii atent, vreau să-ți arăt ceva. A început să deseneze pe hîrtie.
- Uite, asta e o pizdă, și aici e ceva despre care probabil nu știi nimic. Clitorisul. Aici sînt toate senzațiile. Clitorisul se ascunde, dar, vezi, iese din cînd în cînd, e roz și foarte sensibil. Uneori, se ascunde de tine și trebuie să-l găsești, trebuie doar să-l atingi cu vîrful limbii...
- OK, am zis. Am priceput.
-Nu cred că poți s-o faci. Ascultă ce-ți spun eu, nu poți dresa o javră bătrînă.
- Hai să ne dezbrăcăm și să ne întindem. Ne-am dezbrăcat și ne-am întins. Am început s-o sărut pe Lydia. Am coborît de la buze pe gît, apoi pe sîni. Am ajuns la buric. Am coborît și mai jos.
- Nu, nu poți să faci asta, a zis ea. Pe acolo ies doar sînge și pișat. Gîndește-te, doar sînge și pișat.
Am'ajuns la țintă și am început să ling. Făcuse un desen destul de realist. Totul era așa cum ae
24
presupunea că ar trebui să fie. Am auzit-o respirînd mai greu, apoi gemînd. M-a excitat. Mi s-a sculat. Clitorisul a ieșit la iveală, dar nu era chiar roz, era roz-violet. 1l-am morfolit. Zeama i-a umezit locul și s-a amestecat cu flocii. Lydia gemea în continuare. Apoi am auzit usa de la intrare deschizîndu-se. Am auzit pași. Am ridicat privirea. Un băiețel negru, de vreo cinci ani, a apărut lîngă pat.
-Ce naiba vrei? l-am întrebat.
- Aveți niște sticle goale ?
- Nu, n-am nici o sticlă goală, i-am zis. A ieșit din dormitor, a trecut prin camera din față, a ieșit pe ușă și a dispărut.
- Dumnezeule, a zis Lydia, am crezut că ușa e încuiată. Asta era băiatul lui Bonnie.
Lydia s-a ridicat și a închis ușa din față. S-a întors și s-a întins. Era o după-amiază de sîmbătă, pe la ora patru.
M-am ghemuit din nou.



6

Lydiei îi plăceau petrecerile. lar Harry dădea tot timpul petreceri. Așa că ne îndreptam către locuința lui. Harry Ascot era editorul unei mici reviste pe nume Retort. Soția lui purta rochii lungi, transparente, își arăta tuturor chiloții și umbla desculță.
- Primul lucru care mi-a plăcut la tine, a zis Lydia, a fost că nu aveai televizor acasă. Fostul meu soț se uita la televizor în fiecare seară și tot weekend-ul. Cînd făceam dragoste, trebuia să ne adaptăm programului TV.
-înî.
- Și un alt lucru care mi-a plăcut la tine acasă a fost că era murdar. Cutii de bere pe podea. Plin de gunoi peste tot. Farfurii murdare și urme de
25
căcat în WC, jegul întărit dio cadă. Toate lamele alea ruginite care zăceau pe marginea chiuvetei. Am știut că o să mă lingi între picioare.
-Judeci un om după aparențe, nu-i așa?
- Da. Atunci cînd văd un bărbat care are o casă ordonată, știu că e ceva în neregulă cu el. lar dacă e prea ordonată, înseamnă că e poponar.
Am parcat mașina și am coborît. Apartamentul era la etaj. Muzica era dată tare. Am sunat la ușă. Harry Ascot ne-a deschis. Avea un zîmbet blînd și generos.
- Intrați, a zis.
Oaspeți din lumea literară erau acolo, bînd vin și bere, discutînd, adunați în grupulețe. Lydia era încîntată. Am aruncat o privire împrejur și m-am așezat. Urma să fie servită masa. lîarry era un pescar bun, era mai bun ca pescar decît ca scriitor. Și mult mai bun ca pescar decît ca editor. Familia Ascot trăia din pescuit, tot așteptînd ca talentele lui Harry să înceapă să aducă niște bani.
Diana, nevastă-sa, a apărut cu platourile cu pește, trecîndu-le oaspeților. Lydia s-a așezat lîngă mine.
- Ei, a zis ea. Uite cum se mănîncă peștele. Sînt o fată de la țară - uite-te la mine.
A deschis peștele ăla, făcînd ceva cu cuțitul la șira spinării. L-a tăiat în două jumătăți perfecte.
-Ah, chiar mi-a plăcut asta, a zis Diana. De unde ziceai că ești?
- Utah. Din Muleshead, Utah. o sută de locu-itori. Am crescut la o fermă. Taică-meu era alcoolic. Acum e mort. Poate că de-aia sînt cu el... M-a arătat cu degetul.
Am mîncat.
După ce peștele s-a terminat, Diana a adunat oasele. Apoi am fost serviți cu tort de ciocolată și vin roșu tare (ieftin).
-Ah, tortul ăsta e bun, a zis Lydia. Pot să mai iau o felie?
26
- Sigur, dragă, a zis Diana.
- Domnule Chinaski, a strigat o tînără brunetă, din celălalt colț al camerei. Am citit traduceri de-ale cărților dumneavoastră în Germania. Sînteți destul de cunoscut în Germania.
- Ei, asta-i drăguț, am zis eu. Măcar de mi-ar fi trimis niște parale...
- Ascultă, a zis Lydia. Hai să nu discutăm despre porcării literare. Hai să facem ceva.
A sărit în picioare și și-a legănat șoldurile.
- HAI SÃ DANSÃM!
Harry Ascot a arborat zîmbetul lui blînd și gene-ros, s-a dus și a dat muzica mai tare. A dat volumul la maximum.
Lydia dansa în jurul încăperii și un tînăr blond, cu bucle lipite de frunte, i s-a alăturat. Au început să danseze împreună. S-au ridicat și alții. Eu am rămas așezat acolo.
Randy Evans stătea lîngă mine. Mi-am dat seama că și el o urmărea pe Lydia. A început să vorbească. A tot vorbit. Din fericire, nu-l puteam auzi, muzica era dată prea tare.
Am privit-o pe Lydia dansînd cu blondul. Lydia se pricepea. Mișcările ei aveau ceva sexual. M-am uitat și la celelalte fete și ele nu păreau să danseze în felul acela; dar, m-am gîndit, asta doar din cauză că pe Lydia o cunosc, iar pe ele nu.
Randy a continuat să vorbească, chiar dacă eu nu răspundeam. Dansul s-a terminat și Lydia s-a întors și s-a așezat lîngă mine.
- Sînt frîntă! Cred că mi-am ieșit din formă. Cineva a schimbat discul ai Lydia s-a ridicat și s-a dus la tipul cu bucle aurii. Am continuat să beau bere și vin.
Discurile s-au succedat unul după altul. Lydia și tipul au tot dansat - în mijloc, în vreme ce restul dansatorilor se mișcau în jurul lor, fiecare dans mai intim decît celălalt.
27
Am continuat să beau bere și vin. Un dans sălbatic și zgomotos era în plină desfă-șurare. Tipul cu bucle aurii și-a ridicat ambele mîini deasupra capului. Lydia s-a lipit de el. Era dramatic, erotic, își țineau mîinile sus, în vreme ce-și lipeau trupurile. Trup lîngă trup. El își arunca cîte un picior în spate. Lydia îl imita. Se holbau unul în ochii celuilalt. A trebuit să recunosc că erau buni. Melo-dia nu se mai termina. în cele din urmă, s-a oprit. Lydia s-a întors și s-a aaezat lîngă mine.
- Sînt de-a dreptul epuizată, a zis ea,
- Știi ce, i-am zis. Cred că am băut prea mult. Poate că ar trebui să plecăm.
- Te-am văzut cum tot trăgeai la măsea.
- Hai să mergem. Vor mai fi și alte petreceri. Ne-am ridicat și am plecat. Lydia le-a spus ceva lui Harry si Diana. Cînd s-a întors, ne-am îndreptat
spre ușă. In vreme ce o deschideam, tipul cu bucle aurii a venit spre mine.
-Ascultă, neică, ce părere ai despre mine și gagica ta?
- Sînteți OK.
Cînd am ajuns afară, am început să vomit. Am dat afară toată berea și vinul. A curs și s-a împrăștiat în tufisuri - dincolo de trotuar - un șuvoi în lumina lunii. In cele din urmă, mi-am îndreptat spinarea și m-am șters la gură cu mîna.
- Tipul ăla te-a supărat, nu-i așa ? m-a întrebat ea.
-Da.
-De ce?
- Totul semăna cu un futai sau chiar mai rău.
- N-a însemnat nimic, n-a fost decît un dans.
- Și ce-ar fi dacă aș înșfăca și eu o femeie pe
stradă și m-aș da la ea în felul ăsta? Muzica ar oferi legitimitate gestului ?
- Nu înțelegi. De fiecare dată cînd am terminat dansul, m-am întors și m-am așezat lîngă tine.
-Bine-bine, i-am zis. Stai o clipă.
28
Am vărsat încă un șuvoi pe pajiștea uscată a cuiva. Am luat-o în josul dealului, ieșind din cartierul Eco Park către Hollywood Boulevard.
Am urcat în mașină, am pornit și am luat-o spre vest, către Vermont.
-Știi cum le zicem tipilor ca tine? a întrebat Lydia.
-Nu.
- le zicem fleoșcăitori de petreceri.



7

Am coborît peste Kansas City, pilotul a zis că temperatura era 5 °C, și eu eram îmbrăcat ca în California, cu o haină sport și o cămașă, pantaloni subțiri, șosete de vară și pantofi ușori. Cînd am aterizat și avionul se îndrepta către terminal, toată lumea s-a repezit spre haine, căciuli, mănuși și fulare. I-am lăsat pe toți să coboare și după aia am ieșit și eu pe scara portabilă. L-am văzut pe Frenchy sprijinit de o clădire, așteptînd. Frenchy preda teatru și colecționa cărți, în special pe ale mele.
- Bine ai venit în Kansas Shitty1, Chinaski, a zis el și mi-a întins o sticlă de tequila.
Am tras o înghițitură zdravănă și l-am urmat spre parcare. N-aveam nici un bagaj, doar o mapă plină cu poezii. In mașină era cald și plăcut, ne-am tot trecut sticla de la unul la altul.
Drumurile erau acoperite cu gheață.
- Nu oricine poate să conducă pe drumul ăsta de căcat, a zis Frenchy. Trebuie să știi ce faci.
Am deschis mapa ai am început să-i citesc o poezie de dragoste pe care Lydia mi-o dăduse la aeroport.
...pula ta purpurie, curbată ca o...
...clnd îți storc coșurile, gloanțe de puroi ca sperma...
1. în loc de Kansas City; shit înseamnă rahat.
29
- Fir-ar să fie! a urlat Frenchy.
Mașina a derapat și a început să se învîrtească. Frenchy dădea de zor din volan.
- Frenchy, i-am zis, ridicînd sticla de tequila și trăgînd o dușcă, n-o să-i dai de cap.
Am ieșit de pe drum și am aterizat într-un șanț adînc de vreun metru, care împărțea în două auto-strada. I-am întins sticla,
Am ieșit din mașină și m-am cățărat afară din șanț. Am făcut cu mîna mașinilor care treceau, tot trăgînd cîte o dușcă, In cele din urmă, a oprit un bărbat de vreo 25 de ani. Era beat la volan.
- Unde mergeți, băieți ?
- La o lectură de poezie.
- Lectură de poezie ?
- Da, la universitate.
- In regulă, urcați.
Tipul era vînzător de băuturi. Bancheta din spate a mașinii era plină de lăzi cu bere.
- Luați o bere, a zis el. Și dați-mi și mie una. Ne-a dus pînă acolo. A condus pînă în mijlocul campusului și a parcat pe pajiștea din fața aulei. Nu întîrziasem decît 15 minute. M-am dat jos, am vomitat, apoi am intrat toți trei. Ne oprisem ca să
iau o sticlă cu vodcă, să m-ajute să fac față eve-nimentului.
Am citit vreo 20 de minute și apoi am lăsat hîrtiile jos.
- Rahatul ăsta mă plictisește, am zis. Hai să stăm de vorbă.
Am sfirșit prin a urla tot felul de lucruri către public, și urlau și ei la mine. Publicul nu era rău. Făceau ce făceau pe gratis. După încă vreojuma de oră, doi profesori m-au scos de acolo.
- Þi-am pregătit o cameră, Chinaski, mi-a zis unul din ei. în căminul fetelor.
- In căminul fetelor ?
-Ihî, o cameră drăguță.
30
...Era adevărat. La etajul trei. Unul din profesori cumpărase o sticlă mică de whiskey. Un altul mi-a dat un cec pentru prestația mea, plus banii de avion. Ne-am așezat, am băut whiskey și am sporovăit. Mi-am pierdut cunoștința. Cînd m-am trezit, toată lumea plecase, dar mai rămăsese ceva din sticlă. Am stat acolo bînd și gîndindu-mă: Hei, tu ești Chinaski, legendarul Chinaski. Ești un idol. Acum ești în căminul fetelor. Sute de femei sînt în clădirea asta, sute. N-aveam pe mine decît șortul și ciorapii. Am ieșit pe hol, pînă la prima ușă. Am bătut.
- Hei, sînt Henry Chinaski, scriitorul nemu-ritor. Deschideți! Vreau să vă arăt ceva! Am auzit fetele chicotind.
- Auziți, am zis. Cîte sînteți acolo? Două? Trei? Nu contează, mă pot descurca cu trei! Nici o pro-blemă. Mă auziți? Deschideți! Am chestia asta URIAȘÃ, purpurie! Ascultați, am să bat în ușă cu ea!
Am bătut cu pumnul în ușă. Au continuat să chicotească.
-Vasăzică așa, n-aveți de gînd să-l lăsați pe Chinaski să intre. Atunci, să vă ia dracu'! Am încercat ușa următoare.
- Hei, fetelor! Aici e cel mai bun poet din ulti-mele 18 secole. Deschideți ușa! Vreau să v-arăt ceva! Carne dulce pentru buzele voastre vaginale!
Am încercat ușa următoare.
Am încercat toate ușile de la etajul ăla, apoi am coborît pe scări și am încercat toate ușile de la etajul doi, apoi toate de la unu. Aveam sticla cu mine și am obosit. Părea că trecuseră ore de cînd ieșisem din cameră. Am tot băut în timp ce căutam. N-am avut noroc.
Uitasem unde era camera mea, la ce etaj era. Tot ce-mi doream, în cele din urmă, era să mă întorc în cameră. Am încercat toate ușile din nou, de data asta pe tăcute, foarte conștient că eram în
31
chiloți și ciorapi. N-am avut noroc. „Oamenii cei mai importanți sînt cei mai singuri."
Am ajuns înapoi la etajul trei, am încercat o clanță și ușa s-a deschis. Mi-am zărit mapa cu poezii... Paharele goale, scrumierele pline cu mucuri... pantalonii, cămașa, pantofii, haina. Era o priveliște minunată, am închis ușa. M-am aaezat pe pat și am terminat sticla de whiskey pe care o tot cărasem cu mine.
M-am trezit. Se luminase. Mă aflam într-un loc straniu, curat, cu două paturi, draperii, televizor, baie. Părea să fie o cameră de motel. M-am ridicat și am deschis ușa. Am văzut zăpadă și gheață afară. Am închis ușa și m-am uitat în jur. Nu găseam nici o explicație. Habar n-aveam unde eram. Mă sim-țeam teribil de mahmur și deprimat. Am întins
mîna după telefon și am cerut o convorbire inter-urbană cu Lydia în Los Angeles.
- lubito, habar n-am unde sînt!
-Am crezut că pleci în Kansas City.
- Păi, așa am făcut. Dar acum nu știu unde sînt, înțelegi? Am deschis ușa, m-am uitat și n-am văzut decît drumuri înghețate, gheață, zăpadă.
- Unde stai ?
- Mi-amintesc că ultima oară aveam o cameră într-un cămin de fete.
- Probabil că te-ai făcut de tot rahatul și te-au mutat într-un motel. Nu-ți face griji, o să apară cineva să se ocupe de tine.
- Dumnezeule, n-ai nici un fel de compasiune pentru situația mea?
- Te-ai făcut de rahat. In general, întotdeauna te faci de rahat.
- Ce vrei să spui cu „în general, întotdeauna" ?
- Nu ești decît un bețiv nenorocit, a zis Lydia. Fă un duș fierbinte. A înehis.
32
M-am dus și m-am întins în pat. Era o încăpere de motel drăguță, dar n-avea caracter. Să fiu al naibii dacă o să fac vreun duș. M-am gîndit să
aprind televizorul.
în cele din urmă, am adormit...
Am auzit un ciocănit în ușă. Doi tineri studenți ferchezuiți au apărut în prag, gata să mă ducă la aeroport, M-am așezat pe marginea patului, ca să-mi
pun pantofii.
- Avem timp de-un păhărel la barul aero-
portului, înainte de decolare? am întrebat.
- Bineînțeles, domnule Chinaski, a zis unul din
ei. Orice doriți.
- Atunci, hai să plecăm dracului de-aici.



8

M-am întors, am făcut dragoste cu Lydia de mai multe ori, ne-am certat și am decolat de pe aero-portul L.A. International într-o dimineață, pentru o întîlnire cu cititorii în Arkansas. Am fost destul de norocos să fiu singur pe un întreg rînd de scaune în avion. Comandantul aeronavei s-a prezentat, dacă am auzit corect, drept căpitan Winehead. Cînd stewardesa a trecut pe lîngă mine, am comandat
ceva de băut.
Eram sigur că o cunosc pe una dintre ste-wardese. Locuia în Long Beach, citise cîteva dintre cărțile mele, îmi trimisese o scrisoare, unde adă-ugase fotografia și numărul de telefon. Am recu-noscut-o din poză. Nu o întîlnisem niciodată, dar o sunasem de cîteva ori și, într-o noapte, cînd eram beat, țipasem unul la altul la telefon.
Stătea undeva în față, încercînd să nu mă observe, în vreme ce îi priveam dosul, pulpele și
sinn.
33
Am luat masa, am văzut meciul săptămînii;
vinul oferit după masă mi-a ars beregata și am comandat două cocteil-uri Bloody Mary.
Cînd am ajuns în Arkansas, m-am urcat într-o mașinărie mică, cu două motoare. Cînd elicele au pornit, aripile au început să vibreze și să se scu-ture. Păreau că sînt gata să se desprindă. Imediat ce am decolat, stewardesa a întrebat dacă vrea cineva de băut. Chiar că toată lumea avea nevoie. S-a bălăngănit și s-a împiedicat împărțind băuturi în susul și-n josul culoarului. Apoi a strigat brusc:
„TERMINAÞI-VÃ BÃUTURILE.' ATERIZÃM.'" Abia am apucat să dau paharul pe gît și am și aterizat. Cincisprezece minute mai tîrziu, am decolat din nou. Stewardesa a întrebat dacă vrem de băut. Chiar că aveam cu toții nevoie. Apoi a strigat din nou: „TERMINAÞI-VÃ BÃUTURILE.' ATERJZÃM!" M-au întîmpinat profesorul Peter James și soția
lui, Selma. Selma arăta ca o starletă de cinema, dar cu mult mai multă clasă.
-Arăți minunat, a zis Fete.
- Nevastă-ta e cea care arată minunat.
-Ai două ore înainte de întîlnirea cu cititorii. Pete a condus mașina pînă ]a ei acasă. Era o
casă cu două niveluri, cu camera de oaspeți la par-ter. Dormitorul meu era jos.
-Vrei să mănînci? a întrebat Pete.
- Nu, cred că-mi vine să vomit. Ne-am dus la etaj.
In culise, chiar înainte de a mă prezenta
audienței, Pete a umplut o cană mare cu vodcă și suc de portocale.
- o babă se ocupă de întîlnirile astea. S-ar căca pe ea dacă ar ști că bei. E o băbuță simpatică, dar
carc încă mai crede că poezia e despre apusuri de soare și porumbei în zbor.
Am ieșit pe scenă și am început să citesc. SINGURUL. Norocul părea să fie de partea mea.
34
Era un public ca oricare altul: nu știau cum să se comporte la unele dintre poeziile bune, iar la altele rîdeau cînd nu trebuia. Am tot citit și am tot turnat
din carafă.
- Ce beți acolo?
- Asta, am zis, e suc de portocale amestecat cu
gheață.
- Aveți o prietenă ?
- Sînt virgin.
-De ce ați ales să deveniți scriitor?
- Următoarea întrebare, vă rog.
Am mai citit ceva, le-am povestit că zburasem cu căpitanul Winehead și că văzusem meciul săptă-mînii, Le-am povestit că, atunci cînd eram într-o forma spirituală bună, mîncam din farfurie și apoi o spălam imediat. Am mai citit niște poezii. Am citit pînă ce carafa s-a golit. Apoi le-am spus că lectura s-a terminat. Am dat cîteva autografe și am plecat la o petrecere acasă la Pete...
Am dansat Dansul Indian, Dansul din Buric și Dansul Cur-spart-în-vînt. E greu să bei atunci cînd dansezi. Și e greu să dansezi atunci cînd bei. Peter știa ce face. Aliniase canapele și scaune ca să separe dansatorii de băutori. Fiecare putea să-și vadă de treabă fără să-l deranjeze pe celălalt.
Pete a venit spre mine. A aruncat o ocheadă în jurul încăperii, după femei.
-Pe care o vrei? a întrebat el.
- E chiar atît de ușor ?
- E vorba doar de ospitalitatea sudistă.
Era una pe care o observasem, mai în vîrstă decît celelalte, cu dinți proeminenți. Dar dinții ieșeau în afară perfect, împingînd buzele ca pe o floare deschisă, plină de pasiune. Voiam ca gura mea să se lipească de gura aia. Purta o fustă scurtă și ciorapii dădeau la iveală picioarele arătoase, care se tot încrucișau în vreme ce rîdea
35
și bea și se trăgea de f'usta care i se tot ridica. M-am așezat lîngă ea.
-Sînt... am început eu să'zic...
- Știu cine ești. Am fost și eu în public.
- Mulțumesc. Aș vrea să-ți ling fofoloanca. Am început să mă pricep la asta. o să te înnebunesc.
-Ce crezi despre Allen Ginsberg'?
-Ascultă, nu încerca să mă îndepărtezi de la subiect. îți vreau gura, picioarele, curul.
-Bine, a zis ea.
- Ne vedem curînd. Locuiesc în dornntorul de la subsol.
M-am ridicat, am plecat de lîngă ea și am mai
băut ceva. Un tînăr de vreo doi metri a venit spre mine.
- Ascultă, Chinaski, nu cred toată porcăria aia despre faptul că ai locui într-un cartier rău famat
și ai ști totul despre traficanții de drog-uri, pești, curve, drogați, bătăuși și bețivi.
-E parțial adevărat.
- Căcat, a zis el, și s-a îndepărtat. Un critic literar.
Pe urmă a apărut o blondă de vreo 19 ani, surî-
zătoare și cu ochelari fără rame. Zîmbetul nu i-a părăsit chipul nici o clipă.
- Vreau să te fut, a zis ea. E din cauza feței tale.
- Ce-i cu fața mea ?
- E magnifică. Vreau să-ți distrug fața cu pizda mea.
- S-ar putea să fie invers.
- Nu fi atît de sigur.
-Ai dreptate, pizdele sînt indestructibile. M-am așezat înapoi pe canapea și am început
să mă joc cu picioarele lui Lilly, cea cu fustă scurtă și buze umede ca niște flori.
Petrecerea s-a terminat și m-am dus la subsol cu Lilly. Ne-am dezbrăcat și ne-am așezat pe perne, bînd vodcă. Exista și un radio acolo, care cînta ceva. Lilly.mi-a povestit că muncise ani de zile ca
36
să-l ajute pe bărba-su să termine facultatea, iar cînd el ajunsese profesor, a părăsit-o.
- Ce chestie nasoală, am zis.
-Ai fost căsătorit?
-Da.
-Ce s-a întîmplat?
- „Cruzime mentală", după cum zice în hotă-rîrea de divorț.
- Și e adevărat? a întrebat.
- Bineînțeles : de ambele părți.
Am sărutat-o pe Lilly. Era la fel de bine cum îmi imaginasem că va fi. Floarea gurii era deschisă. Ne-am înșfăcat, i-am supt dinții. Apoi ne-am
îndepărtat.
- Cred că tu, a zis ea, privindu-mă cu ochi fru-moși, larg deschiși, ești unul dintre cei mai buni doi sau trei scriitori de azi.
Am stins veioza rcpede, Am mai sărutat-o puțin, m-am mai jucat cu sînii și trupul ei, apoi m-am apucat s-o ling. Eram beat, dar cred că m-am descurcat bine. După asta însă, n-am mai putut face mare lucru. In cele din urmă, m-am întors pe-o parte și am adormit.
Dimineața, Lilly dormea întinsă pe spate, sforăind. M-am dus în baie, m-am pișat, m-am spălat pe dinți și pe față. Apoi m-am tîrît înapoi în pat. Am întors-o spre mine și am început să mă joc cu nurii ei. Intotdeauna sînt excitat cînd sînt mah-mur - și nu-mi vine să dau limbi, ci să explodez. Futaiul e cea mai bună cură pentru durerea de cap. Face ca toate organele să se pună din nou în miscare. Respirația ei era atît de împuțită, încît nu i-am mai dorit gura în formă de floare. Am încă-lecat-o. A slobozit un mic geamăt! Pentru mine, era foarte bine. Nu cred că am pompat de mai mult de 20 de ori înainte să ejaculez.
După o vreme, am auzit-o ridicîndu-se și îndrep-tîndu-se spre baie. Lillian. Cînd s-a întors, eu eram aproape adormit.
37
După un sfert de ora, s-a dat jos din pat și a început să se îinbrace.
-Ce s-a întîmplat? am întrebat.
- Trebuie să plec. Trebuie să-mi duc copiii la școală.
Lillian a închis ușa și a fugit în sus, pe scari.
M-am ridicat, m-am dus la baie și m-am hoibat o vreme la fața mea din oglindă.
La ora zece, am urcat pentru micul dejun. Am dat de Pete și Selma. Ea arăta minunat. Cum poți să faci rost de o Selmă? Ratații acestei lumi nu capătă niciodată o asemenea femeie. Ratații sfirșesc prin a trăi în mijlocul altor ratați. Selma ne-a servit micul dejun. Era frumoasă și un smgur bărbat era proprietaru] ei, un profesor de facultate. într-un fel, asta nu prea era normal. Marii mahări educați care se dau mîțe blînde. Educația era noul
Dumnezeu, și bărbații educați - noii stăpîni pe plantație.
-A fost un mic dejun al naibii de bun, le-am spus. Mulțumesc foarte mult
- Cum a fost Lilly? a întrebat Pete.
- A fost foarte bună.
- Va trebui să citești din nou în seara asta. Se
va întîmpla la o facultate mai mică și mai con-servatoare.
- Bine, o să am g'rijă.
- Ce ai de gînd să citești ?
- Cred că unele chestii mai vechi.
Mi-am terminat cafeaua, ne-am dus în camera
din față și ne-am așezat. A sunat telefonul, Peter a vorbit și s-a întors spre mine.
- Un tip de la ziarul local vrea să-ți ia un inter-viu. Ce să-i spun?
- Spune-i că da.
Pete a transmis mai departe răspimsul, apoi a venit cu ultima mea carte și un stilou.
38
- M-am gîndit că poate vrei să scrii ceva pe cartea asta, pentru Lilly.
Am deschis cartea la pagina de titlu. „Dragă Lilly", am scris, „vei face mereu parte din viața
mea...
Henry Chinaski"



.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!