În opoziție cu cealaltă forță care avea ca scop Controlul, Cercurile se închideau atunci când era afectat însuși Echilibrul. Cele 7 Regimente de Gardă fuseseră semnalate pentru prima dată în testamentul lui Burebista - sub numele de Gărzile Lupului Alb. După căderea Sarmizegetusei, ele vor fi organizate de Cei 12 ca instituție de sine-stătătoare. Apartenența la Regimentele de Gardă era, după toate probabilitățile, moștenită, dar este de presupus că se putea vorbi de o oarecare deschidere a acestora.
Simbolistica Cercurilor suferise în timp anumite modificări, pe măsura concentrării și limpezirii într-un spațiu cunoscut, de la mitul Cavalerului Trac la mitul Eroului Necunoscut.
Greu palpabilă, acțiunea Cercurilor era pusă pe seama Providenței. Era, se pare, singura forță capabilă să întoarcă rezultatul unor bătălii cu un final dinainte știut. Ultima dată Cercurile, conform tuturor semnelor și prorocirilor, se închiseseră în decembrie 1989.
Tactica și strategia de care uzau, neimplicarea în evenimente cu impact emoțional derizoriu, desăvârșitul anonimat în care își făceau simțită prezența făceau din Cercuri o forță practic inexpugnabilă, o Legendă.
Potrivit tradiției populare, Al Treilea Cerc al Sarmizegetusei se închidea totdeauna altfel, amintind tuturor de coborârea Luminii deasupra Sfântului Mormânt.