Se facuse seara ,iar copiii inca mergeau .Intunericul cuprinse si cel mai mic coltisor al padurii.Zgomotele se faceau auzite.
Maria il tinea pe fratiorul ei de mana .Ii era frica,iar ploapele-i cadeau de oboseala .Mergeau cam de trei ore in continu.
-Vrei sa ne oprim?o intreaba Will.
-Da.ii raspunde sora cu un glas domol.
Atunci s-au asezat pe stanca de langa ei,unde si-au pus patura si au adormit imediat.Piatra rece nici nu se simtea deoarece erau prea obositi.
In zori,Will s-a trezit primul.A lasat-o pe surioara lui mai mica sa mai doarma un pic.
-Maria,trezestete,a rasarit soarele.Trebuie sa plecam.
Fata se trezeste imediat la spusele fratelui ei si isi continua drumul.
Dupa o ora de mers copiilor li se facuse foame.Au facut un mic popas ,mancand doar paine uscata si putina apa.Inaite sa plece, au auzit un zgomot venind de undeva din spatele lor.Uitandu-se cu atentie ,au vazut o pisica de munte.Simtise mirosul painii.Isi arata ingrozitorii dinti asculti si privirea inclestata catre copii.
-Will,mie frica.ii spune Maria fratiorului ei avand lacrimile-n ochi.Desi dintrodata pisica a plecat,insa nu stiau de ce.Era un miracol.Inca putin shi ar fi fost masa acelui animal.
-Uite,soarele aproape ca s-a desprins de pe pamant.ii zice Will cu ochii stralucindu-i de fericire.Niciodata nu vazuse atent soarele, desi il vedea in fiecare zi cand se ducea la cersit.
-Da,ii raspunde surioara.Iti mai aduci aminte cand stateam cu tata pe deal si ne uitam cum rasare soarele.Era ca un vis.Dar ceea ce imi placea cel mai mult era cand ii spunea o expresie ciudata mie imi placea "astrul zilei".
-Si mie la fel.