ne schimbăm hainele astea de oameni bezmetici le agățăm prin arbuști să ne înmugurească umbra apoi curgem precum fluviile spre o deltă nevăzută pe unde trec amețitor pești de lemn
pescarii își vor arunca definitiv undița vor muri de amărăciune iar noi ne vom primi goi în dragoste odihniți de mâna domnului pe același nisip făgăduit

ca și cum rostul tău darius este să îmi culegi scoici până la capătul pământului iar eu să le sparg iubindu-te ca pe unicul trup între ape

odată și-odată timpul ne va rostogoli printre corali ne vom vorbi fără trecut ne vom săpa o peșteră în dealul sălbatic însângerați de mărăcini vom dansa până aproape de liniște și vom uita

degetele noastre își vor rupe rădăcinile ne vom privi printre vuiete și spaima să nu ne prăbușim la prima nemișcare a vântului

acum lasă-mă în maci este singurul somn în care mă descântă pământul