Prostia umană

Prostia umană e imensă... Am incercat să o înec cu apele oceanelor și ele au secat . Am încercat să o astup aruncând munții peste ea și ei s-au pierdut la umbra ei... Am încercat sa o pierd în negura infinita a universului și de fiecare data s-a făcut văzută și am fost nevoit să recunosc, după orice calcul matematic efectuat, că semnul „mai mic” trebuie pus în dreptul infinitului și să admit că prostia umană e mai mare. Dar niciodată nu m-am gândit să o măsor cu iubirea... Prietene ești un geniu! După toate experimentele astea eșuate am luat prostia și am așezat-o lângă iubire și am câștigat . Am crezut eu... Prostia e mai mică decât iubirea ... Normal, prostia e un produs perfect al oamenilor iar iubirea este produsul meu, al celui care v-a creat...Am câștigat? Greu de spus ...Caci numai voi reușții de multe ori să faceți ca iubirea să pară cea mai mare prostie...