Billy era atras de către un panou de lumină. Pasi spre acesta si parca timpul se oprise. In fata sa se afla acum o lume de vis, cu multi pitici cu bonete rosii cu buline verzi pe cap, cu hainute legate la brau cu cingatori aramii, toti inchinandu-se lui Billy, tinand in manutele lor micute cate o gingasa floare de mac. Altii imbracati cu scurte camasute albe cu pantalonasi galbeni aruncau in fata baiatului petale fine de trandafir. Billy era fermecat si de-a dreptul incantat! Casute mici, sub niste ciupercute colorate, se intindeau de-o parte si de alta a drumului denivelat. Pe mutrisoarele lor dragute se puteau observa mici pete de murdarie, insa piticii tot mai zambeau senin. Deodata, un alt pitic, probabil capetenia, imbracat elegant, cu sandalute aurii si cu boneta argintie, îi ura bun venit baiatului:
- Bine ai venit, Billy! Noi suntem piticii Rafaga, sau de vest, cum ni se mai spune, iar aceste flori, pe care noi le numim Rafaguțe, iti sunt dedicate! Noi am auzit de tine si in tot acest timp, te-am asteptat!
Billy observa dupa un tufis turcoaz o caprioara si se indrepta spre ea. Insa aceasta fuge. Apoi, mai apar de dupa mai multe tufisuri cativa iepurasi bleu, cu urechile lungi si intinse, ce le cadeau greoaie pe fata. Cauta niste biscuiti in rucsac si le dadu cativa iepurasilor. Dar, cu cat Billy le dadea mai multe bucati, cu atat animalele cresteau tot mai mult, vazand cu ochii. Baiatul se opri, apoi vazu imensa padure de culoare turcoaz ce se intindea sub ochii sai De dupa cativa copaci batrani si obositi, se ivira niste creaturi ciudate, de forma triunghiulara, stravezii, si pe alocuri cu mici pete violete, erau creaturi care pareau inofensive, si totodata infometate. Billy nu era sigur daca mananca biscuiti, asa ca, sub privirile tuturor, baiatul lua o rafaguta si i-o intinse unui animal. Capetenia zambi, o lacrima i se scurse pe obrazul putin murdar, si sopti pe infundate: "La revedere, Billy!", iar tanarul disparu intr-un nor de ceata, fara voia sa.