Nu-i nimeni pe drum, va repet, si imi place linistea asta ma simt dintr-o data mai inalta mai sigura zambetul se lateste de la un capat la altul face parca salturi de pe obraji straini dar acum stiu ca e al meu.
Culeg pietre, stiu, plicticoasa indeletnicire, culeg pietre si le numar in buzunar una alba una gri una giuvaer ieftin de trotuar le amestec in palma si apoi le las semne , le arunc in urma., luna le va incalzi si vor straluci palid in noapte iar eu nu ma voi mai rataci…
Lumea pluteste fata morgana, iluzie intoarsa , tu undeva canti la pian acelasi cantec si stiu ca dimineata la trezire vei gasi zapezi inalte drumuri acoperite ape crescute peste noapte si atunci vei sti de ce nu am venit nici azi.
Imi face cu mana umbra mea pe un zid ii desenez conturul, o bat in cuie , cateodata prea atarna greu de picioare, prelungire inutila a mea sac plin cu amintiri
Rasaritul se apropie il simt deja fosneste incet iarba, ma aplec, privire de la coltul ierbii iau pulsul zilei care se naste nedureros, iau pulsul cu degete de ceata, lumina deja trece prin mine

si nu mai sunt singura pe strada si
nu
mai
sunt