…………………………..
Sufletul pagan se-ntoarce in noapte.
Se uita piezis spre stelele ce iar fredoneaza sonate,
alintate rupturi de partituri aruncate in eternitate,
si mistuit de o chemare ascunsa se pierde printre
copacii anume plantati de-a lungul drumului ce duce
spre nicaieri.
Cauta o vina si o cauta cu ghearele smulgandu-si
parul vanturat de viscol.
Cade, scuipand sange innegrit de fumul adunat din
amintiri rebele, dar se ridica, incapatanandu-se de a
gasi semnul ce il condamna.
Alearga cu gandul la zilele in care si-a zdrobit
trupul de oglinzi deja sparte de veacuri mincinoase,
in care a cules strangand la piept cu placere apriga
iluzii optice de iubire prafuita.
Se prabuseste ca traznit de fulger in cararea
intunecoasa.
Simte cum arde in el mizeria neputintei sale
pamantesti.
Striga ! striga ! urla ca eliberat din lanturi de
smoala fierbinte !

Acolo, culcat in prima zapada a diminetii, adormi cu
turturi angatati ca de o streasina de obrajii albiti
de sarutarea cerului.

………………………………..