Bun. Este adevărat că dezbaterile contradictorii pot avea loc numai fața în fața: făcând abstracție de convorbirile telefonice abuzive și de dormitoarele comune, forumurile de discuții în general nu pot prinde contur (miracol sau paradox) decât în cadrul concret al unui forum.
Premisa de la care-am plecat spre-a ajunge la formularea acestei aproape-concluzii o reprezintă realitatea întunecată-a campingului: nu te poti lovi-n buzdugane ori tăia în iatagane sau mirosi în ciorapi decît dacă te afli bineînțeles în același cort cu oponentul.
Prin urmare, dacă pentru armatorul defunct Stănescu Nichita cuvântul reprezenta o antrepriză intimă cu corăbii ceea ce-i dădea apă la moară spre-a se da lovit în urma vreunui pretins sau eventual eșec poetic, pentru emigrantul român Constantin Brâncuși problema originalității se punea în termeni mult mai concreți - de exemplu celebra (în albume și dicționare) Masă a Tăcerii desigur că nu putea primi altă semnificație decât aceea de violare-a limitelor naturalului (este-n mod teoretic posibil să tăiem un crîng in forma~ansamblului~brîncușian) - o "aberație statistică", însă nu una chiar atât de elocventă întrucât Coloana Infinitului din Tîrgu-Jiu succede în timp Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, cu care probabil artistul oltean emigrat in Franța a dat probabil mâna înainte de-a-o-tunde, so to speak.
Revenind la destinul solar al Florii-Soarelui din titlu - pentru cine nu știe, helianthus este denumirea din Catalog a plantei care reprezintă pretextul meditației noastre asupra antitezei dintre noțiunile de conformitate și aceea de originalitate, cu punct nevralgic în călcâiul statistic al lui Ahile; nu se poate imagina o combină care sa mănânce numai anumite nuanțe de petale, iar pe altele să le ocolească, însă un tractorist maniac poate face acest lucru.
Prin urmare, dacă mașina agricola în sine nu meditează la ce face, mecanicul (deserventul ei) da. Ei uite că eu sunt de părerea că nici șofer de treierătoare nu s-a văzut care să ocolească pe Cîmp după capricii artistice. Falsificator de Buddhe însă s-a văzut, dupa cum și armator de corăbii comerciale mai priceput decît Stănescu N. a mai fost pe Pământ, iar despre meșter mai doxat în scaune și șuruburi decît Constantin Brîncuși nu mai încape vorbă. Natura la urma urmei îi bate pe toți poeții de la distanță.
Iar pe natură o mai bate din când în când Casa de Modă și Restaurantul.
În finalul acestui mini-soliloqiu electronic mai țin să precizez că revista electronică THESPOIRE pe care-am menționat-o în articolul intitulat "by slobo-muzzz: adevăratele conștiințe-s invulnerabile", poate fi accesată pe net la adresa standard a cadrelor electronice oferite de motorul de cautare GOOGLE pentru dezvoltatorii de sit-uri, la care bineînțeles se adauga "thespoire". Nu ar fi exclus să mai existe în formația GOOGLE alte reviste cu același nume, însă adresa oferită de postul nostru de televiziune de jucărie este unică și reprezintă numai redacția noastră.
Aici spațiul alocat pentru aceste inutile justificări se termină, luăm mous-ul și-l punem pe fugă printre pietricelele tastaturii - la urma urmei ce-i un note-book, decît probabil o CASA demolată.
Sau poate un ocean cu submarine și corăbii în el.
Cu harfe-n cap adica.