îmi aștern pe umărul tău privirea [trebuie să pară - grea - că îmi înclină fruntea pe jumătate în beznă]

ne desparte doar linia aburită a unei ferestre proiectate pe care stă scris cu degetul un nume deja lacrimogen de la condens

epoleții tăi de nichel ar trebui să imprime o urmă de glonte acolo unde țineam înainte indexul [sechestrând tot decorul sub pielea dintre degetele cu unghii vopsite în prealabil cu grijă]

expresia fețelor trebuie să arate cum ne palpită creierele [în fundal un țiuit metalic] descriind frânt un tremur aproape imperceptibil

urma zăpezii purtate la gât in medalionul cu poză curge încet din colțul buzei mele către sternul spre care mă înclin [în timp ce te deschei]

tu îți atârni în cuier haina kaki îmbrăcată cumva de / atârnând toată cu mine [asta se rezolvă la montaj]

acum ne desparte o odaie întreagă cu prea multe obiecte

stop cadru
înapoi, de la capăt

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.