Gongul este înlocuit prin scâncete de copil în fașă.
Cortina se deschide lent pe lateral.
Lumină foarte puternică pe scena goală,
apoi intensitatea scade gradat până la întuneric mat --
pe parcursul celor 7 minute și 30 secunde.
Liniște absolută.

Zgomotele, vorbele, și mișcările spectatorilor din sală
(cu sau fără știință) se consideră că fac parte din
spectacolul propriu-zis.
[ Interiorul unui fenomen își asumă, prin extensie paradoxală,
exteriorul său. Cu alte cuvinte: îi aparține și ceea ce nu-i
aparține! ]

Se percep vagi bocete.
Pe urmă cortina se-nchide lent.
Banda cu aplauze, printre care se deslușește un ușor "bis", "biiis"...
și fluierături.

Cortina se redeschide iute
și se reînchide iute.
Din nou aplauze înregistrate,
și-același joc sincronizat al cortinei care se redeschide și reînchide
din ce în ce mai repede sau mai încet
(sugerând actorii care fac plecăciuni către public).