|
Biography Florin Chilian
\"Florin Chilian este o figură destul de puțin mediatizată în peisajul, destul de stufos, ce-i drept, al muzicii românești cu toate că în cercurile de specialiști este considerat principalul reprezentant al noii direcții avangardiste, deci deloc conformiste, pe care a adoptat-o muzica folk din România ultimilor ani. Mișcarea a început cu Mircea Florian și a culminat cu regretatul Valeriu Sterian și al său „The Very Best Of...”, unde se observă cel mai bine noul gen de orchestrare al pieselor, într-o manieră mai rock și la un ridicat nivel de profesionalism, cu intervenții serioase de chitară electrică și instrumente neconvenționale, atît electronice cît și instrumente orientale (buzuki, sitare), apoi instrumente de percuție specific africane etc. Desigur, schimbarea nu se realizează numai la nivel muzical. Versurile capătă și ele o nouă formă, mult mai modernă, fără să-și piardă nici sensibilitatea, nici profunzimea. Noii folkiști nu mai sînt tributari marilor poeți. Își scriu singuri textele, lucru cît se poate de benefic, deoarece se creează o mult mai buna armonie între muzică și versuri. Astfel, pe albumul său, Florin Chilian este compozitor, textier și, desigur, interpret.
„Iubi (Interfață la realitate)” a apărut în noiembrie 2001 și este albumul de debut al lui Chilian, venit, după spusele unora, cam tîrziu. Decizia artistului trebuie însă respectată, avînd în vedere că piesele (scrise cu ceva vreme în urmă) sînt evident produsul experiențelor sale de viață și, deși visa încă din liceu să scoată un album, a așteptat acest moment. Două din cele 11 piese au și videoclip, anume „Iubi” și „Chiar dacă”, ambele difuzate o vreme pe la televiziunile de profil. Ciudată decizia producătorilor albumului de a promova doua piese lente avînd în vedere că ar fi existat și piese mai „mișcate” la fel de bune, oricum, ambele videoclipuri au ieșit simple și frumoase, bine realizate și în ton cu melodiile: „Iubi” respectă perfect tonul de psychedelic rock impus de cîntec, iar „Chiar dacă” e alcătuit din flash-uri, imagini statice și fotografii, transmițînd bine senzația de rememorare.
Muzica lui Florin Chilian se face repede plăcută printr-o aparentă simplitate, o ureche „instruită” însă, poate sesiza destul de ușor elemente destul de complexe, ruperi de ritm, măsuri variabile și mai ales o orchestrație inteligentă de care se fac responsabili Ștefan Elefteriu și chitaristul Adi Manolovici care împreună cu Berti Barbera (voce), au colaborat la realizarea acestui album. Iată trei nume care ar trebui să ne facă o idee despre valoarea muzicii lui Chilian. Nu putem să nu remarcăm totuși că Florin Chilian cîntă și singur. Vechea rețetă omul cu chitara nu dăunează cu nimic melodiilor, ba chiar aș putea spune că astfel comunicarea scenă-public e mai clară și directă, permițîndu-i artistului să facă mici jocuri de ritm, for the show. Vocea este un alt element care-l individualizează pe Chilian. Deși ușor nazală, este foarte flexibilă, acoperind tonalități diferite și permițînd inflexiuni de tot felul. Aș inclina să spun că aici se cunoaște și bogata experiență, premiată de-a lungul timpului pe la mai toate festivalurile de gen: „Om bun”, „Baladele Sighișoarei” sau „Floare de Colț”.
Trebuie să revin la capitolul versuri. Textele sînt surprinzătoare; romantice sau cu tematică socială, mai șugubețe sau serioase, își păstrează mesajul nealterat. Florin Chilian este expresiv fără să fie cîtuși de puțin patetic ori redundant. Între noi fie vorba, Florin Chilian e mai degrabă poet decît textier. „Lumi albe” de exemplu poate da clasă oricînd unei atît de mediatizate „Spune nu la droguri” prin finețe și mesaj implicit.\"
Cosmin Constantin - Revista de marti
|
Recommended Reading
