Există vise și vise...
Unii afirmă că omul, în somn, de fapt nici nu visează...
doar aberează,
trăiri anterioare, expansiuni inedite ale inconștientului,
sau, un fel de extincție a unei percepții denaturate a momentului.

În fond, ce contează? :
definiția, prea puțin interesantă, o imposibilă corvoadă,
sau visul în sine ce camuflează
o evadare a stării de fapt,
un scenariu, intuitiv sau nu, scris într-un act,
realist, complet sau parțial deformat, ori abstract,
un contur premonetizat
al unui artist nebun, instantaneu uitat?

Câți dintre noi nu s-au trezit
nefericiți, când, dintr-un vis, nimic aproape nu și-au mai amintit?

Cred, în opinia mea,
că dacă omul și-ar putea reproduce cu fidelitate,
un vis, sau anumite vise, ar fi un artist complet, ieșit din normalitate:
un nonconformist haios, de neuitat,
total,
un expresionist ciudat,
...departe de a fi banal.