A cazut o stea... Era o stea cazatoare. Batranii spun ca, atunci cand cade o stea un suflet nobil s-a stins din viata. Altii cred ca, aduce mult dorita fericire celui ce o vede , in timp ce unii o vad parcurgand drumul spre efemeritate isi pun o dorinta. Dar eu, eu ce sa sa cred?
In linistea serii stau singura si privesc spre cer. Mii de stele. Mii de idei. Atat de aseamanatoare, si atat de diferite in acelasi timp. Le vad, si nu le vad... Am impresia ca, acum, calea lactee e mai luminoasa ca oricand. Oare pentru cine? Aici o stea, acolo alta mai mare si peste toata aceasta intindere zac o infinitate de stele, una mai luminoasa ca si cealalta. Si privind acest nesfarsit sir de stele, nu pot sa nu ma intreb : Dar, steaua mea oare pe unde e? Unde s-o fi ascunzand?
Privirea-mi fermecata imi duce gandul departe. Deja, imaginatia-mi bogata concureaza cu arta. Ma face sa visez cu ochii deschisi. O viziune romantica. Numai a mea? Un gand trecator. O stea si un gand, sau un vis si o stea... Si , dupa toate astea, simt ca adorm imbatata de un puternic miros de parfum. Seamana cu un parfum de regina... sigur e regina noptii.