sună ornicul
cântecul neputinței
noastre

***

spiritul celui ucis
pulbere și vânt
între lumi

***

îmi ascult viața
sonetul perfect
al dunelor

***

pleoapa îți tremură
pe arcușul
zădărniciei mele

***

sunt tăcerea șoimului
ce își cunoaște
soarta

***

Nu-i un păcat
sa ne îndrăgim
și atât?

***

în zori chiar
și cadavrele
strălucesc
în soare

***

în pântecul șarpelui
pe muntele dorului
lângă visul cerbului
cu mireasa cerului
să fur clipa timpului

***

un cântec lăcrimat
de-o pasăre
îmi cade
pe rever

***

vara se duce
în ochiul sturzului
lucește exilul

***

noaptea pletele tale
zboară cu dorul
s-adape neștiute
izvoare