Nichita Victoria, un buchet de la mine!

Mamă și fiică
într-un ecou al speranței,
identificând clipa în necunoscut
și-n drumul sării,
vitralii semiîmblânzind ochiul zeului
sparg întunericul
din strigătul morții,
lei îmbrățișați prind secunda
într-un univers abstract
...
și plin de reproșuri,
leii, vitraliul și timpul,
pândesc un ecou din adâncuri,
...
pe aici nu se trece!
decât cu desaga plină
de semnele timpului
și un pic de iubire
care sufocă amintiri,
sparge vitralii,
dă drumul leilor
uitați într-o carte cu poze!
...
orice junglă are și păsări
și flori, și miresme,
ce miresme, ce flori!

Nichita Victoria, îți ofer un buchet
și nelipsitul
La mulți ani!

Marinela Preoteasa, 25.01.2005