m-apasă mă sufocă epiderma florilor de câmp
mă nasc travalii
mă-nchină cruci
mă leagă suferința crengilor uscate
mă-mbătrânesc in veșnicia monopolizată-n stânci

în zbor de vis de veghe
călăuzit de stele
mă cern prin sita norilor de vară
si-mi cer doar cota de oxigen din verbe
iar dioxidul pus in paranteze îl scot afară

mă leagă in trecuturi travalii sufocate
de apăsarea epidermei florilor de câmp
si-n suferința crengilor uscate
mă leg in veșnicie
mă-nchin la cruci