timp de o respirare pierdutele folii din rochia toamnei se lasau pe mana cofetarului, din sita cadeau pierdutele rochii ale acelor zile care nu-si mai aminteau orele noastre libere
fugarite prin oras de un tangou al halbelor de bere, al ochilor spumosi amestecand acolo apa cu malt si cu gust acru de intrebaritori

dintre nori se ridica aceasta ninsoare care nu-si mai amintea despre mine
cand oare propria forma a ramas spanzurata-n palton calatorind mai departe, indesandu-si palaria pe ceea ce a mai ramas din urechi, bucuros fiind ca, de fapt, nici nasul nu-mi mai curge ca la toti oamenii cand racesc

toate trupurile cand se racesc devin prajiturile alterate le luam, le cernem, apoi ne cantarim frisca si facem doua gramajoare de spalat
cu priviri acre de intrebaritori asteptam timp de o respiratie
pierduta in halbe de bere rochia toamnei orele noastre libere le acoperea