e greu sa raman in urma ta in locul

in care fusesesi, fusesem....si ai plecat.

cu tine, spatiile - oricare- se-mblanzesc

si ma lasa sa incap si eu, sa le deslusesc

linistea incet, invazia obiectelor inspre mine

nu ma mai sperie cand esti si tu.

tu pleci si

spatiul incepe sa ma tradeze

in urma ta obiectele coalizeaza

pregatindu-mi expulzarea

nu ma mai vor, nu mai sunt de-a lor...

aluneca toate inspre tacere, apoi intr-o dusmanie rece, hotarata.

vinovata ca te-am lasat sa dispari, ca n-am stiut sa te tin

parca avandu-te pe tine printre ele

ar iesi din intepenire, capatand naturi iluminate...

iesirea ta le condamna

sa recompuna o natura moarta

refuzand lumina, culoarea, sau sa mai spuna ceva...

in urma ta spatiul

nu ma mai vrea inauntru, desi eu

as vrea sa mai pot sa locuiesc printre

cuvintele noastre, sa mai pot sa raman

in preajma trecerii tale