camera asta plina de maine si de azi si de ieri, plina de urme batatorite ca palmele celor trecuti la ingrijire de batrani ce se cauta in jarul unei tigari moi in zori panditi de indigestul soare cand nimic nu mai tresare decat pletele acestei camere goale
din ea, din camera aceasta voi desemna o singura umbra, doar una, caci nimic nu se compara cu unul,pentru tinut pe langa trup ceraceaful primelor itiri ale luminii
si, pana la urmatoarea camera, voi face din ea refugiul uimirii mele