sunt sus atat de sus incat uneori
uitandu-ma la mine nu reusesc sa ma vad
doar norii ce-mi imbraca trupul cu umbre
ma fac sa culeg tarana in maini
sa mangai firul de iarba sa bat vantul in palme
pe sub talpi de femei neibuite stau
privesc de sus dorinta lor si le umplu
ghivece cu tarana culeasa si le rasad fire de iarba
si le mangai pletele-n adiere de noapte curganda
pe sub bolte de biserici ma spovedesc
si nu ingenunchez ci ma tarasc
ca un soim ranit care din zboruri de rege
isi cauta cerurile in noroaie
vad talpile ingerilor si autostrazi din picuri de ploaie
pe scari rulante intepenite
mai fac un pas in sus
eu jos