Excepția

M-am trezit și deodată
Îmi dau seama că sunt mort
Și că mintea mea se ceartă
Cu inima rău de tot.

Mintea spune i-a dăi pace
Limpede el să gîndească
Cum va vrea așa va face
Lasă-l liber să trăiască.

Inima jignită spune
Ce te crezi superoiară
Fără dragoste pe bune
Viața nu-i va fi ușoară.

Mintea îi răspunde atunci
Raținuea de domină
Va avea și bani și prunci
Și puterea cea divină.

Important e în ce crezi
Cu toată sufșarea ta
Nu ce simți sau ce creezi
Și nu te amesteca.

Stai un pic îi zice ea
Suflet de nu pui în muncă
Nu o să ai ce aș vrea
Și ce sa întinzi pe șuncă.

Totuși el este deștept
Și va ști ce să aleagă
Și eu știu e evident
Că el tot o să ințeleagă.

Și ce-i rău și ce e bine
De la viață ce-și dorește
Și că eul lui din sine
Nu cu sufletul trăiește.





El mereu a tot lupat
Pentru viață și dreptate
Și nicînd a renunțat
Ca să facă bune fapte.

Eu consider că e bine
Să fii la egalitate
Între pace, armonie
Optimism, realiate.

Si de știi așa și face
Cum spusesem eu mai sus
Ce-și dorește și îi place
El obține ce-i de spus.

Și eu știu nu urmărește
Scopuri rele și meschine
Căci puterea lui slujește
Doar pentru a face bine.