Substanta lumii ,alcatuita din monade, se asterne uniform in suflet.Prin iubire lumile launtrice se transfigureaza intr-un singur suflet, cu miezul esoteric devenit esenta iubirii.
Antitezele de afinitati pe care indragostitii le resimt unul in celalalt nu sunt un obstacol important, din moment ce iubirea este liantul ce uneste intr-un singur suflet doua caractere diferite :
“Chiar daca tu razi clipa ce mie-mi da suspinul,
Si unde eu vad flori tu vezi gunoi,
Chiar daca eu ma-nalt zburand prea sus
In timp ce tu calci apasat pamantul greu”.
Prin natura lor , poetii sunt visatori incurabili , care zboara cu aripile creatiei spre inaltimile spiritului.In antiteza a firilor , partenerul este un om realist care calca peste elanurile creatoare cu pasi pragmatici.
Cu toate acestea, lumina care nu minte isi face cuib in ochii iubirii si dizolva umbrele asezate peste antiteze :
“nici umbra n-are loc intre noi doi”.
Chiar daca structura emotionala si cerebrala este diferita, iubirea trece peste antitezele firii cu usurinta.