Aș fi vrut, poate,
să fiu o portocală.
Rotundă, să mă rostogolesc
prin lume, printre voi.
Să trec neobservată
precum o portocală,
doar mirosul meu dulce
să vă îmbie
să mă priviți.
De coaja mea să treacă
doar sunetul tăcerii
și gânduri trecătoare,
să mă sparg iremediabil,
să mă pierd dulce
și zemos
în mâinile unui copil,
fără să-mi pese
de ce-o să fie după.
Aș fi vrut, poate,
să mă înghită un copil flămând
după tăcere și lacrimi
de portocală.