Aparent nu dau semne de vinovatie sau nu arat de fapt ceea ce gandesc cu adevarat ,dar sufletul meu este mistuit de foc. Un foc al vinovatiei si al gandurilor pe care nu mi le pot pune in ordine sau nu mi le pot explica. Cu toate ca prietenele mele spun ca nu ar trebui sa ma simt vinivata si totusi asa ma simt.
De fapt simt ca nu merit multe lucruri, lucruri pe care le percep ca fiind foarte semnificative, chiar si cel mai simplu sau cel mai mic gest.
De fapot sunt lucruri pe care nu mi le pot ierta si cred ca mai intai trebuie sa ma iert eu, inainte de ceilalti sau sa-i iert pe ceilalti.