Fara C ,eu ma numesc
Si o broasca mult iubesc,
Broasca asta-i din Ploiesti
Si n-ai cum sa n-o iubesti.

Am cunoscut-o in munti
Se dadeau la ea mai multi,
Dar dintre toti ,ea a vrut
Un graur cu ciocul scurt.

Colindam muntii impreuna
Tot timpul stateam mana in mana,
Nu ne doream o relatie scurta ,
Si gandul deja ne zbura la nunta.

Dar ursuz si-ngandurat
Sta un motan suparat,
Ce vroia s-omoare broasca
Ca i-a furat lui nevasta.

Motanul cu par pe fata,
Cu soarta nu se invata
Si-ncearca din rasputeri,
Sa ii desparta pe tineri.

Motanu nostru cel de soi,
Se intreba acum:De ce pe locul doi?
El de mic fiind invatat
Sa stea cu Graurul la sfat.

Acum Graurul,avea in gand o intrebare
Intre o broasca si-un motan
Pe cine sa aleg eu oare?
De-i cu putinta fara suparare.

De atunci trecu mai mult de-un an,
Trecu si supararea la motan,
Iar acum Graurul nazdravan,
Are si broasca si motan.